Nu vreau succesul in cariera! Vreau mantuirea sufletelor!

joi, 21 februarie 2013

Ce mai e nou...

Despre spitale, internari, tratamente, medici si mult stress si multe griji...in zilele urmatoare.
Maine mergem la control...sper sa fie bine...

miercuri, 20 februarie 2013

Doar prin răbdare şi iertare putem avea o familie fericită

Într-o predică, un preot a povestit o întamplare: „Venind obosit de la serviciu, soţul s-a culcat în pat fără să mănance. Deşi era târziu, soţia s-a dus să arunce la ghenă gunoiul şi punga cu scutecele pampers murdare ale bebeluşului şi, când s-a întors, a uitat să încuie uşa de la intrare.

Dimineaţa, când să plece la serviciu, soţia a văzut că peste noapte uşa rămăsese descuiată. S-a dus şi l-a sculat pe soţ, nervoasă.

- Uite, puteau intra hoţii. De ce nu eşti atent? Vrei să intre cineva să ne dea în cap şi să ne fure tot?

- Am încuiat-o, eu ştiu că am încuiat-o. Dar, dacă tu zici că am uitat să o încui, înseamnă că aşa o fi. Iartă-mă.

- Ai uitat. Iar ai lăsat-o deschisă. Tot timpul vrei să ai dreptate. Mai lasă-mă în pace.

Soţia a plecat trântind uşa. Era nervoasă din cauza unui conflict pe care îl avea cu o vecină şi îşi descărca nervii pe soţ. De când soţul ei lucra numai după-amiaza, şi stăteau puţin timp împreună, relaţia dintre ei devenise puţin tensionată. Ajunsă în faţa blocului, soţia văzu cum gunoierii încărcau gunoiul. Işi aduse aminte că în seara precedentă ieşise la ghenă după ce soţul ei venise de la serviciu şi îşi dădu seama că l-a certat degeaba. Avea de ales între a se întoarce acasă să îşi ceară iertare sau a prinde tramvaiul care tocmai se vedea în depărtare. De pe telefonul mobil sună la serviciu şi îi ceru voie şefului ei să lucreze în tura de după-amiază. Fără să îi ceară vreo explicaţie, şeful o învoi. S-a întors acasă şi a deschis uşa încet, ca să nu îl trezească iar pe soţ. Dar l-a găsit stând în fotoliu, trist. Comportamentul ei îl rănise.

- Ce e, iubito, ai uitat ceva? Întrebă el, grijuliu.

- Nu, am venit să te rog să mă ierţi, îi spuse ea, îmbrăţişandu-l. Dimineaţa asta răman cu tine, m-am invoit de la serviciu. Ieşim în parc? l-a întrebat ea, bucurandu-se că soţul i-a trecut cu vederea ieşirea nepotrivită pe care o avusese.”

Fraţilor şi surorilor în Hristos, continuă preotul predica, şi voi trebuie să fiţi cât se poate de iertători cu micile greşeli pe care le fac soţiile voastre sau soţii voştri. Că numai aşa rămane familia unită, spre slava lui Dumnezeu.

Erau doi fraţi călugări care de multă vreme trăiau în dragoste împreună la un loc. Iar vrăjmaşul diavol, zavistuindu-le traiul lor cel bun, a vrut să-i despartă pe unul de celălalt. Deci a făcut între danşii pricină ca aceasta: fratele cel mai mic a aprins lumanarea şi a pus-o la locul ei. Iar diavolul, făcand pacoste, a doborât lumanarea şi a stinso. Fratele cel mare, scârbindu-se de aceasta, l-a lovit cu manie pe fratele său peste obraz, iar el cu smerenie i s-a inchinat lui pană la pământ, zicând: „Iartă-mă, frate, că te-am scârbit, ci aşteaptă puţin până o voi aprinde iar”. Dar puterea lui Dumnezeu l-a muncit pe acel diavol până ce s-a făcut ziuă. Dacă s-a făcut ziuă, diavolul a mers în capiştea idolească şi se jeluia mai marelui său, spunândui toată întâmplarea şi ce a făcut acelor călugări şi cum s-a smerit călugărul cel mic celui mai mare. Pentru această smerenie l-a muncit pe el puterea lui Dumnezeu pană la ziuă.

Acestea diavolul spunându-le şi jeluindu-se stăpânului său în capiştea idolească, iar templierul întamplându-se ân acel ceas acolo şi auzind cum se jeluia acel drac, se mira de neputinţa lor şi, umilindu-se în inimă, a mers la o mănăstire şi s-a făcut călugăr iscusit şi smerit. El spunea fraţilor: „Smerenia risipeşte puterea vrăjmaşului, căci eu am auzit dracii grăind şi vorbind între dânşii cum că «de vom face oarecare tulburare şi galceavă între călugări şi se va întoarce unul dintr-inşii şi smerindu-se se va închina fratelui său, atunci acela toată puterea noastră o risipeşte»”. Aceasta auzind noi, fraţilor, să ne silim să câştigăm smerenia, care risipeşte puterea diavolului. Şi aşa Dumnezeul păcii va fi cu noi şi ne va feri de toate laţurile vrăjmaşului. A Căruia este slava in vecii vecilor. Amin.

Danion Vasile, Patericul Mirenilor


postare preluata de aici

duminică, 17 februarie 2013

Despre petrecerea femeii în casă




Nimic, nimic nu este mai tare decât femeia evlavioasă şi înţeleaptă, spre a potoli şi a modela sufletul barbatului prin cele care ea vrea. Căci nu-i rabdă [bărbatul] aşa nici pe prieteni, nici pe dascăli, nici pe stăpânitori, cum [o îngăduie] pe îndemnatoarea şi sfătuitoarea care locuieşte împreună cu el.

Căci îndemnul ei are şi oarecare plăcere, din pricină că el o iubeşte foarte pe împreună sfătuitoarea sa. Şi vă pot spune de mulţi bărbaţi aspri şi neîncovoiaţi, care au fost domoliţi astfel. Căci aceasta este şi părtaşă a mesei şi a patului, şi a facerii de copii, şi a vorbelor, şi a lucrurilor de taină, şi a intrărilor, şi a ieşirilor, şi a multor altor lucruri, fiind legată întru toate de el şi atât de lipită de el, precum capul este legat în chip firesc de trup. Şi, dacă este înţeleaptă şi grijulie, peste toate va călca şi le va birui, pentru grija faţă de soţul ei.



De aceea o îndemn să facă lucrul acesta şi să-l sfătuiască cele de trebuinţă [pe bărbat]. Căci, după cum spre virtute, aşa şi spre răutate, are multă putere [să-l îndemne]. Aceasta [femeia] l-a pierdut pe Avesalom, aceasta pe Amon, aceasta era [să-l piardă] şi pe Iov. Aceasta l-a scăpat pe Nabal de ucidere, aceasta a salvat întregul neam. Căci şi Debora şi ludita au arătat isprăvi vrednice de bărbaţii conducători de oşti. Şi mii de alte femei.

De aceea şi Pavel zice: „Ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul?” (I Corinteni 7,l6). Şi în acele vremuri vedem pe Persida şi Mariam, şi Priscilla că se ating de luptele apostoleşti. Pe care este de neapărată trebuinţă şi voi să le urmaţi cu sârguinţă, şi nu numai cu vorbele, ci şi cu faptele să vă domoliţi soţul.

- Şi cum să-l educăm prin fapte?

- Când el nu te vede nicidecum fiind rea, nici doritoare de lucruri scumpe şi iubitoare de împodobire, nici cerând lucruri de prisos, ci îndestulându-te cu cele ce ai. Căci atunci, atunci te va îngădui când îl sfătuieşti. Iar dacă filosofezi cu vorbele, iar cu faptele faci cele contrare, va dispreţui multa ta flecăreală. Dar când împreună cu vorbele îi dai învăţătură şi cu faptele, atunci te va primi şi va fi mai mult convins. De pildă, când nu cauţi aur, nici mărgăritare, nici haine scumpe, ci, în locul acestora, cuviinţa, întreaga înţelepciune, cugetul cel bun; când aduci de la tine acestea şi ceri de la el [tot] acestea.

Căci, dacă e nevoie să faci ceva spre plăcerea bărbatului, atunci sufletul trebuie [să-l înfrumuseţezi], iar nu trupul să îl împodobeşti şi să-l strici. Căci nu o va face aurul atârnat de ea aşa de iubită şi dorită aceluia, cât întreaga întelepciune şi cugetul bun faţă de soţul ei. Acestea mai mult îl cuceresc pe bărbat. Căci acea podoabă [a trupului] îi este şi povară în plus, şi strâmtorare a banilor, şi îi dă şi multă grijă şi cheltuială. Pe când cele spuse îl vor pironi pe bărbat de femeie.

Căci cugetul bun şi prietenia şi dorul nu dau nici griji, nu fac nici cheltuială, ci cu totul dimpotrivă. Căci şi acea împodobire ajunge la saturaţie în urma obişnuinţeil2, pe când cea a sufletului înfloreşte în fiecare zi şi aprinde mai tare flacăra. Încât, dacă vrea să placă bărbatului, să-şi împodobească sufletul cu întreaga înţelepciune, cu evlavia, cu cârmuirea casei.

Avem de a face cu o societate în care bărbaţii erau cei care se ocupau cu afacerii publice, iar femeile cu treburile gospodăriei. Femeia este centrul de greutate al unui cămin. De pacea ei lăuntrică atârnă mersul bun al familiei. Ea trebuie să fie ca o sugativă care absoarbe neregulile celorlalţi, pentru ca apoi să le topească în adâncul rugăciunii şi dragostea sa jertfelnică. Astăzi, de cele mai multe ori, femeia este incisivă, prea cutezătoare, şi asta se vede în starea generală a familiilor. Soţia, ca şi soţul, aleargă după bine şi confort. Amândoi sunt ca două pietre, şi când se ciocnesc ies scântei.

Filosofia este modul creştin de vieţuire. „Cealaltă filosofie” desemnează celelalte îndeletniciri virtuoase ale unui creştin adevărat: post, trezvie, milostenie, blândeţe etc. Femeia casnică a zilelor noastre este educată să ia aminte la telenovele, ştiri, reviste, discuţii la „o cară şi o ţigară”, bârfe, coafor, modă etc. Duhul familiei creştine ar trebui să fie înlăuntru ca al unei chilii pustniceşti. Acest lucru ar putea speria pe mulţi, dar cine a intrat vreodată în chilia unui pustnic a simţit pacea adâncă de acolo, intimitatea, căldura chiliei. Acea pace covârşeşte sărăcia din jur, încât omul nu mai este deranjat de simplitatea locuinţei. Acea pace şi căldură – rod al unei vieţi de adâncă smerenie şi rugăciune – trebuie să locuiască în toate familiile. Mănăstirea Sludion, pe vremea Sf. Teodor, avea l000 de călugări şi era pace şi linişte şi trăire evanghelică. Dacă l000 de oameni puteau vieţui în pace, oare este greu să facă acest lucru 4-5 persoane? Aşa trăiau şi creştinii din Ierusalim pe vremea apostolilor: cu femei, copii etc., şi erau câteva mii.

Aşadar, dacă vrem să plăcem bărbaţilor, să-i ţinem într-o stare de plăcere. Şi îi ţinem într-o stare de plăcere, dacă îndepărtăm împodobirea şi înfrumuseţările. Căci toate acestea par că au o oarecare desfătare în vremea nunţii, dar mai pe urmă, cu vremea, se veştejesc. Căci dacă de cerul care este aşa de frumos şi de soarele care este aşa de strălucitor – decât care nici un trup nu este aşa [de frumos] – nu ne minunăm la fel, din pricina obişnuinţei [cu ele], cum ne vom minuna de un trup înfrumuseţat?

Acestea le spun pentru că vreau ca voi să vă împodobiţi cu podoaba cea sănătoasă pe care a poruncit-o Pavel: „Nu cu aur sau mărgăritare sau cu haine scumpe, ci cu ceea ce se cuvine femeilor care au făgăduit să vieţuiască în cinstire de Dumnezeu, prin fapte bune” (I Timotei 2, 9-l0).

Sfantul Ioan Gura de Aur


postare preluata de aici

Pentru sotul meu...17 feb. 2013

Te iubesc! 

sâmbătă, 16 februarie 2013

Va recomand...

...fara nici o urma de vreo intentie, pagina Manastirea Prislop. Eu am descoperit-o de curand si ma bucur zilnic de postarile de aici. Sper sa va placa si sa va fie de folos!

joi, 14 februarie 2013

Căsătorie şi cruce


Viaţa nu este benchetuială, aşa cum cred unii care ajung la nuntă şi apoi cad din cer pe pământ. Nunta este o mare întinsă care nu ştii ce-ţi scoate în cale. Te căsătoreşti cu persoana ce-ai ales-o cu frică şi cutremur, cu multă luare-aminte şi după un an, doi ani, cinci ani îţi dai seama că şi-a bătut joc de tine. Este o concepţie greşită să credem că nunta este calea în care trebuie să căutăm fericirea noastră, refuzul Crucii.


Bucurie în căsătorie este atunci când bărbatul şi femeia pun împreună umărul şi înaintează spre urcuşurile vieţii. „Nu aţi suferit? Nu aţi iubit”, spune un poet. Numai cel ce suferă poate iubi cu adevărat. De aceea suferinţa constituie element de bază în căsătorie. „Nunta – spune un filosof şi poet antic – este o lume înfrumuseţată de nădejde şi călită de necazuri”. După cum în foc se căleşte oţelul, tot aşa şi omul se oţeleşte în căsătorie, în focul greutăţilor vieţii. Când priveşti nunta din afară, toate îţi par miere şi lapte, toate îţi surâd. Când te apropii însă, ai să vezi câte clipe grele ascunde.


„Nu este bine să fie omul singur”, zice Dumnezeu. De aceea i-a pus alături un tovarăş, un ajutor pentru toate împrejurările vieţii, mai cu seamă pentru luptele credinţei, căci pentru a-ţi putea ţine credinţa, trebuie să suferi mult. Dumnezeu trimite Harul Său tuturor, însă numai atunci când suntem noi dispuşi să răbdăm şi să suferim. Unii îndată ce dau de greu, dau bir cu fugiţii. Uită şi de Dumnezeu şi de Biserică. Dar credinţa, Dumnezeu, Biserica nu sunt cămaşă pe care o lepădăm îndată ce ne-au cuprins sudorile.

Prin urmare, nunta este o călătorie întretăiată de necazuri şi bucurii. Când necazurile îţi par grele, adu-ţi aminte că Dumnezeu este cu tine. El va ridica crucea ta. El te va încununa.



Arhimandritul Emilian Simonopetritul

articol  preluat de aici 

Pentru sotul meu ... 14 feb. 2013


Te iubesc!

marți, 12 februarie 2013

Pentru sotul meu...12 feb. 2013

Multe binecuvantari am primit de la Dumnezeu, dar copiii si sotul meu sunt cele mai mari dintre toate. Cand eram fata o persoana deosebita si aproape sufetului meu imi spunea: "Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti dea un sot bun si credincios!" Nu stiam atunci cat de mult inseamna asta, dar acum simt ca Dumnezeu si-a pus mana pe capul meu si mi-a dat un sot iubitor, potrivit mie. Il iubesc cum n-am mai iubit nicicand si nu imi pot imagina nimic in viata fara el.
Doamne slava Tie pentru ca m-ai binecuvantat cu un om minunat.
Iubirea mea, tu esti tot ce imi puteam dori, ba chiar mai mult. Dumnezeu sa mi te tina pana la sfarsitul vietii noastre.

duminică, 3 februarie 2013

7 lucruri necesare unei soţii creştine


Soţul tău nu îţi poate citi mintea. Nu poate înţelege tot ceea ce simţi. Acesta nu este un joc, este căsătorie.

1. Ca soţie, nu trebuie niciodată, repet niciodată să subestimezi puterea cuvintelor tale în vorbirea ta cu soţul tău. Tu trebuie să fii prima sursă de încurajare. Cuvintele pe care le spui soţului şi despre el în faţa altora au mai multă greutate decât ţi-ai imagina vreodată!

2. O femeie care încearcă să manipuleze, să controleze soţul ei prin explozii emoţionale, plâns sau accese de furie nu este concentrată la ceea ce este mai bun pentru căsătorie, ci mai degrabă obsedată să se facă aşa cum vrea ea … ceea ce totdauna duce la diviziuni în relaţia maritală (Pilde 12:4, Pilde 19:13, Pilde 21:9, Pilde 21:19, Pilde 25:24, Pilde 27:15).

3. Soţul tău nu trebuie să fie niciodată obiectul veneraţiei tale – îl vei strivi sub această greutate! El este un bărbat … va face sigur ceva stupid, va spune ceva fără simţire şi nu îţi va împlini toate nevoile sau dorinţele. Ţinta veneraţiei tale trebuie să fie întotdeauna Dumnezeu … pe măsură ce creşti în iubirea pentru El, Îl vei ruga tot mai mult să îl vezi pe soţul tău prin Ochii Lui (aceasta va avea un impact imens în familia ta).

4. Orice bărbat doreşte să ştie dacă poate avea încredere în soţia sa. Fii vrednică de încredere! Unui bărbat îi ia timp să îşi deschidă inima, sentimentele, şi când se deschide este bine să fii de încredere. Dacă iei ceea ce îţi spune el şi foloseşti aceste informaţii în conversaţiile cu prietenele tale, şi va afla, va fi greu să mai aibă încredere în tine în viitor.

5. Soţul tău nu îţi poate citi mintea. Nu poate înţelege tot ceea ce simţi. Acesta nu este un joc, este căsătorie. Dacă ceva este greşit, selectează un moment potrivit, vorbeşte adevărul în iubire şi nu îl ataca atunci când îi mărturiseşti ceea ce este în inima ta. Scopul nu este să câştigi disputa, ci să rezolvi problema.

6. Cum vorbeşti despre el în faţa copiilor voştri dictează succesul sau eşecul său ca tată. Dacă tu în mod constant îl vorbeşti de rău în faţa copiilor, atunci şi ei îl vor vedea aşa cum îl vezi tu, nu vor avea respect pentru el şi în viitor, când vei avea nevoie de el pentru explicaţii sau disciplină, atunci copiii nu îl vor asculta datorită fundaţiei de batjocură pe care ai zidit-o.

7. Caracterul tău este cea mai importantă calitate în viaţa voastră, în raport cu ceea ce soţul tău are nevoie sau vrea de la tine (Pilde 31, 10-12). Petrece tot atât de mult pentru dezvoltarea ta interioară cât petreci pentru aparenţa ta exterioară!

(Articol scris de Perry Noble)

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati


Postare preluata de aici

Pentru sotul meu...3 feb. 2013


Rugaciunea sotilor unul pentru altul
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai invatat ca intotdeauna sa ne rugam unul pentru altul, caci asa vom implini legea Ta si ne vom arata vrednici de mila Ta, cauta cu indurare si pazeste de vrajmasii vazuti si nevazuti pe sotul meu, pe care mi l-ai daruit a petrece impreuna pana la moarte.
Daruieste-i sanatate si deplina intelepciune, ca sa-si poata indeplini datoriile dupa voia si poruncile Tale. Fereste-l de ispitele pe care n-ar fi in stare sa le poarte. Intareste-l in dreapta credinta si in dragoste desavarsita, ca sa lucram impreuna faptele bune si sa ne intocmim viata dupa sfintele Tale asezari si porunci. Ca a Ta este stapanirea si puterea in veci. Amin.

sâmbătă, 2 februarie 2013

Pentru sotul meu...2 feb. 2013

Te iubesc pentru felul tau de a fi, cu toate partile negative si pozitive, te iubesc cum n-am iubit nicicand si cum nu voi mai iubi nicicand...decat pe tine!

Pentru sotul meu...1 feb. 2013

Nu am destule cuvinte sa-i multumesc lui Dumnezeu ca esti sotul meu!