De câteva zile mă supără o durere puternică de cap. Azi mă simt mai bine. După ce am terminat treaba rămasă restantă, am luat croşeta şi m-am apucat de lucru. După exact trei ochiuri şi jumătate m-am trezit cu un copil pe cap. La propriu. Era Filip. Râdea copios de fapta lui şi mă trăgea puternic de păr. Am lăsat croşeta, pe Filip jos de pe capul meu şi îi dau apă lui Luca, care țipă că îi este sete. Iau croşeta iar. Ajung la sfârşitul rândului. Filip cere "bamamă". Las lucrul şi-i dau. Vor si ceilalți. Continui să croşetez. La un moment dat aud un țipăt. Filip cade de pe scaun şi urlă ca din gură de şarpe. Cum îl iau în brațe se linişteşte şi începe să mă tragă de păr iar. Cu mâinele pline de banană. Îl şterg şi curăț covorul de banane. În secunda următoare îl văd pe Filip cum trage de firul cu care lucram. A stricat deja tot ce am lucrat azi...poate chiar mai mult. Renunț. Poate voi croşeta mai târziu.
Aşadar...cum să-mi termin proiectele?
Nu vreau succesul in cariera! Vreau mantuirea sufletelor!
Se afișează postările cu eticheta Crosetate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Crosetate. Afișați toate postările
sâmbătă, 12 noiembrie 2016
duminică, 11 septembrie 2016
Șal Flori de Câmp
Zilele trecute am început să croșetez un șal dintr-un fir care mie îmi place să spun că e în culorile florilor de câmp (verde, roz, portocaliu, roșu și vișiniu). E un fir pe care l-am primit de la o doamnă dragă sufletului meu, împreună cu încă alte câteva daruri simpatice, primite într-un moment în care chiar aveam nevoie de de roz în viața mea. Au fost și sunt un motiv să cred că mai există Oameni pe lumea asta.
Revenind la șal, la început trebuie să recunosc că aveam rețineri dacă să-l încep sau nu, pentru că oricum nu îl voi putea purta decât la anu. Dar pentru că mă gâdilau degetele de câte ori îl vedeam, am început sa-l croșetez. E o plăcere și o adevărată delectare atunci când iau croșeta în mână și încep să croșetez.
(În pozele mele verdele se vede albastru...)
În altă ordine de idei, mâine începe grădinița. Băieții vor merge la aceeași grădiniță din sat, Matei fiind în ultimul an de grădiniță. Ce repede trece timpul!
S-ar putea ca mutarea noastră să se mai amâne pentru o perioadă mai îndelungată. Iar eu încep încet încet să accept situația. Cred că este planul lui Dumnezeu ca să putem fi mai aproape de mama acum, când are așa multa nevoie de noi. Domnul știe!
Vă doresc pace și liniște sufletească!
(În pozele mele verdele se vede albastru...)
În altă ordine de idei, mâine începe grădinița. Băieții vor merge la aceeași grădiniță din sat, Matei fiind în ultimul an de grădiniță. Ce repede trece timpul!
S-ar putea ca mutarea noastră să se mai amâne pentru o perioadă mai îndelungată. Iar eu încep încet încet să accept situația. Cred că este planul lui Dumnezeu ca să putem fi mai aproape de mama acum, când are așa multa nevoie de noi. Domnul știe!
Vă doresc pace și liniște sufletească!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



