Nu vreau succesul in cariera! Vreau mantuirea sufletelor!

marți, 6 decembrie 2016

Ce cadouri primesc copiii

De pe vremea când eram mică primeam daruri de la Moș Nicolae și Moș Gerilă/Crăciun. Îmi amintesc perfect (cred că aveam vreo 7-8 ani) cum într-un an mi-a adus Moș Nicolae un joc ce se numea Vengeance a Chicago. Era cu patru bande de mafioți (sub formă de pioni), fiecare cu câte un șef, o roată și zaruri. M-am jucat ani la rând acel joc...încă îl mai am. Într-un alt an am primit un leagăn de lemn pentru păpuși, făcut manual. N-am să-l uit nicicând. L-am dat nepoțicăi. Încă îl mai are.
Ideea e că nu primeam multe daruri și le îngrijeam mai mult.
Observ că de la an la an se cheltuiesc tot mai multe sute și chiar mii de lei pentru jucării pe care copiii le strică repede, sunt aruncate și uitate repede. Și mă întreb...unde se greșește de s-a ajuns în situația asta?
Fiecare părinte vrea pentru copilul său mai mult decât a avut el însuși. Și pe bună dreptate! Numai că trebuie să avem grijă. Copilul trebuie mai întâi învățat să prețuiască fiecare lucru, trebuie să înțeleagă ce este important și ce nu, trebuie să prețuiască puținul și gestul frumos.
Cred că fiecare copil e altfel și trebuie tratat ca atare. Și implicit fiecare situație trebuie privită diferit și luată ca o provocare. Și mai cred că fiecare părinte face greșeli mai mari sau mai mici. Dar fiecare greșeală este o metodă de a ne cunoaște mai bine și a ne îndrepta.
Ca mamă, recunosc că fac greșeli. Iar în ceea ce privesc cadourile de Sfântul Nicolae și de Crăciun, am încercat să nu fie prea multe și pompoase, ci mai mult practice, ceva care să le placă, să le capteze atenția cât mai mult timp, nu să se plictisească de ele după o zi, două, dar mai ales educative. Nu am reușit chiar mereu, am cedat uneori cerințelor stăruitoare, dar încerc să mă aduc pe calea cea bună. :)
Anul trecut băieții mari (Matei și Luca) au primit, pe lângă dulciuri, o autostradă cu mașini și  semne de circulație, luate de la Lidl. Materialele din care sunt făcute pista și mașinile sunt lemn masiv și plastic foarte rezistent. Copiii se joacă cu ele de un an și încă sunt toate întregi și funcționale.


Anul acesta vor primi, din aceeași gamă, un trenuleț cu baterii și extensia cu șine, tot de la Lidl. Sper să le placă...
De obicei le luăm copiilor jocuri și jucării care să-i țină ocupați o perioadă cât mai lungă, să fie educative sau pur și simplu distractive. O mai dăm în bară și noi uneori... 
Ceva de care se pare că băieții mei se plictisesc greu este plastelina. De vreo lună au primit o plastelină de calitate, care nu se întărește ușor și se modelează foarte ușor cu ea. Atunci mi-au pregătit o masă copioasă, făcută din plastelină. :))



 (masa făcută de Matei)
(masa model făcută de tati)

Pe lângă acuarele, băieții mai preferă și jocurile gen Nu te supăra frate, Sus-Jos, Labirint, Tangram. Luca e mare fan Puzzle (rezolvă singur puzzle de 240 piese), cărțile de colorat nu lipsesc niciodată de pe măsuța lor, iar dacă i-aș lăsa să decupeze cât și-ar dori ei, cred că ar fi în stare să decupeze și icoanele de pe pereți. :D 
În plus, au foarte multe cărți, de la cele cartonate, pentru începători, până la diverse enciclopedii sau colecții, cărți de povești și cărți cu activități. Ce regret eu este însă că nu reușesc să le citesc cât mi-aș dori eu. Dar ei au acces la toate cărțile și se uită prin ele, intuiesc poveștile, inventează altele sau întreabă unde nu înțeleg.

Copiii voștri ce jocuri/jucării preferă?

vineri, 25 noiembrie 2016

Ziua Recunoștinței


Niciodată nu mi-au plăcut sărbătorile împrumutate, gen Valentine s Day, Halloween ș.a. Dar despre Ziua Recunoștinței pot spune că îmi place. La noi nu se sărbătorește (încă), dar poate pentru că este defapt o mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru roadele pământului și nu numai. Oricum, nu vreau să intru în polemici pe acest subiect.
Revenind la faptul că îmi place această sărbătoare, și luând în considerare că ieri în SUA s-a sărbătorit Thanksgiving, anul acesta m-am gândit pentru ce sunt recunoscătoare. Așadar, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru:
- familia minunată pe care am reușit s-o clădesc împreună cu Bogdan;
- că suntem sănătoși;
- căsuța în care locuim, chiar dacă nu e a noastră;
- căldura din casă, focul cu lemne din șemineu;
- cămara plină de bunătăți;
- puterea primită ca să putem depăși greutățile care ne apar în cale;
- fericirea din ochii copiilor atunci când primesc un dar, oricât de mic ar fi.

Restul sunt aproape neimportante...

.............................................................

Ieri am văzut împreună cu copiii un documentar cu familii din Africa. După ce le-am explicat copiilor că cei de acolo sunt săraci, nu au case, ci colibe, nu au haine, ci niște cârpe cu care se învelesc, nu au apă și mâncare la discreție, mi-au spus că ei sunt cei mai fericiți copiii. Pentru că au tot ce nu au acei copii; casă, haine. mâncare, fructe, dulciuri, jucării, grădiniță și...ursuleți cu care să doarmă noaptea...
Iar eu sunt cea mai fericită mămică cu asemenea copii.

miercuri, 23 noiembrie 2016

Yarn Along



Această idee de a posta în fiecare miercuri ce citim și ce croșetăm/tricotăm a avut-o Ginny.



Într-un final am terminat fularul început acum o bună bucată de timp. Și continui să croșetez la o bonetă pentru mine, care merge foarte greu. Firul e unul destul de subțire și se încâlcește foarte ușor și repede. Dar sper să o termin până se termină iarna... :))
Voi ce mai lucrați? Spor să aveți!

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Cum aş putea termina?

De câteva zile mă supără o durere puternică de cap. Azi mă simt mai bine. După ce am terminat treaba rămasă restantă, am luat croşeta şi m-am apucat de lucru. După exact trei ochiuri şi jumătate m-am trezit cu un copil pe cap. La propriu. Era Filip. Râdea copios de fapta lui şi mă trăgea puternic de păr. Am lăsat croşeta, pe Filip jos de pe capul meu şi îi dau apă lui Luca, care țipă că îi este sete. Iau croşeta iar. Ajung la sfârşitul rândului. Filip cere "bamamă". Las lucrul şi-i dau. Vor si ceilalți. Continui să croşetez. La un moment dat aud un țipăt. Filip cade de pe scaun şi urlă ca din gură de şarpe. Cum îl iau în brațe se linişteşte şi începe să mă tragă de păr iar. Cu mâinele pline de banană. Îl şterg şi curăț covorul de banane. În secunda următoare îl văd pe Filip cum trage de firul cu care lucram. A stricat deja tot ce am lucrat azi...poate chiar mai mult. Renunț. Poate voi croşeta mai târziu.
Aşadar...cum să-mi termin proiectele?

Vocabular de Filip la doi ani

  Dacă până la doi ani Filip de-abia dacă zicea câteva cuvinte (mama, tata, apa, papa, tupa şi încă câteva), de cum a trecut pragul de doi ani a început să vorbească tot mai mult, ca acum să repete după noi tot ce spunem. Iată câteva exemple de cuvinte pe care le spunea până să inceapă să ne imite total:

Păcauă - portocală
Bamamă - banană                  
Cane - carne                          
Baia, ulterior muni apoi buni - bunica
Tene - desene animate
Bichi - Mickey Mouse
Sete - şosete
Iaca - geaca
Puine - pâine
Uaua - Laura
Başina - maşina
Dai io!!! - Dă-mi mie!!!

Voi ce cuvinte haioase va amintiți spuse de cei mici?

duminică, 6 noiembrie 2016

Început de noiembrie

Sunt multe lucruri despre care aș vrea să scriu...e un talmeș-balmeș în mintea mea.
Începutul acesta de noiembrie m-a prins pe grabă continuă. Am multe planuri pentru luna aceasta. Cu proiecte noi de croșetat, cu pregătiri pentru începutul postului (meniuri, ornamente, activități pentru copii, cadouri hand-made...), cu tratamentul mamei...sper să rezolvăm ceea ce ne-am propus cu ea și să fie iar bine...
Sperăm ca luna aceasta Bogdan să înceapă serviciul în noul loc de muncă. Nu ne va fi ușor pentru început, dar pe parcurs sper să revină toate la locul lor.
Mai întâi de toate, mi-am luat mașină de spălat vase. Fără să mai întreb, fără să mai cer păreri, fără să-mi mai pese de concepțiile învechite și de scepticisme, pe grabă, am cumpărat-o! E a mea! Acum am alte probleme...nu am unde s-o pun...adică aș avea dar nu „am voie”. Prejudecățile astea! Până la urmă o duc eu la capăt! Rezolv eu... Pur și simplu m-am săturat de orele petrecute zilnic la chiuvetă, spălând vase, cu copiii lângă mine, ajutându-mă să le șterg și să le pun la locul lor. Timpul ăla l-aș putea petrece jucându-mă „Păcălici” cu Luca sau de-a eroii cu Matei sau pur și simplu să răsfoiesc cărți pentru începători cu Filip. Ca să nu mai zic de timp liber pentru mine. 
Fără doar și poate, de azi am mașină de spălat vase!!!

Săptămâna trecută au fost zilele de naștere a lui Bogdan și Filip. Mi-aș fi dorit să fie un cadru mai festiv, dar nu s-a prea putut. Oricum, toată lumea a fost mulțumită.
Filip este mult mai vorbăreț în ultima vreme. A început să spună mult mult mai multe cuvinte. Se pare că pragul de doi ani i-a fost benefic din punctul ăsta de vedere.

Încet încet vine iarna. Nopțile trecute a înghețat de-a binelea. Mă bucur însă că, înainte de a îngheța, am reușit să fac câteva poze cu trandafirii din curte.



și cu ultimele frunze colorate din părul din curte. Acum e gol. S-au scuturat toate frunzele.


Bucurii în suflete să aveți!

miercuri, 2 noiembrie 2016

Yarn Along





Această idee de a posta în fiecare miercuri ce citim și ce croșetăm/tricotăm a avut-o Ginny.



Am terminat căciula pentru Filip, iar el (dar și frații lui) e foarte încântat de ea. Îmi propusesem să încep niște șosete, dar mi-am dat seama că nu am nici un fular negru...așa că mi-am luat fir și m-am pus pe treabă. Ar trebui să meargă repede dar ziua nu prea reușesc să croșetez, iar noaptea nu văd. Dar perseverez!
Totodată mi-am dat seama că nu am nici căciulă... Azi mi-am luat fir (mohair) cu care intenționez să-mi croșetez o bască. Aici chiar că va merge încet. Firul e subțirel.
De citit îmi doresc foarte mult să reușesc să termin o carte...dar nu s-a mai întâmplat asta de multa vreme. Ce mai apuc uneori să mai citesc sunt rugăciuni și câteva rânduri din Biblie. Să-mi fie rușine! Știu!
...........................

Sper ca în zilele care urmează să reușesc să scriu câte ceva despre săptămâna trecută...a fost ziua de naștere a lui Bogdan apoi a lui Filip. Plus despre progresele mezinului și vocabularul lui.

Spor în toate să aveți!

miercuri, 19 octombrie 2016

Yarn Along




Această idee de a posta în fiecare miercuri ce citim și ce croșetăm/tricotăm a avut-o Ginny.


De câteva zile am început să croșetez o nouă căciulă pentru Filip. Modelul este același ca și cel al căciulii cu albastru, doar că de data aceasta am ales altă combinație de culori. În mod normal nu ar trebui să îmi ia mai mult de o zi până s-o termin, dar în ritmul în care reușesc să iau croșeta în mână, sper s-o termin săptămâna aceasta.
Îmi place să croșetez cu fire în degrade. Așa că după ce termin căciula vreau să fac câteva perechi de șosete groase pentru copii. Sunt mult mai practice decât papucii de casă, în cazul nostru.
În general am multe idei cu ce aș vrea să croșetez, doar că timpul are o problemă cu mine...sau eu cu el? Oare?

Spor în toate!

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Lately

In ultima vreme ma simt ca si cum as fi o bucatica dintr-o epava. Un haos total. Oboseala nu ma mai slabeste, o durere de cap persista de vreo doua zile iar raceala imi bate la usa. Copiii nu i-am dus la gradinita de trei zile...sunt raciti si ei. Stau in casa cu ceaiuri si siropuri. Sper sa isi revina pana luni.
  Casa...arata de parca ar fi trecut tatarii prin ea. Are nevoie de o curatenie generala... Trebuie sa schimb si perdelele. Sa le pun pe cele scurte...am inceput sa pornim centrala seara iar caloriferele sunt acoperite cu perdelele lungi.
Am o gramada de haine de spalat (Bine! Le spala masina! Dar tot trebuie sortate, puse in masina, intinse, adunate si puse la locul lor in dulapuri), iar uscatoarele sunt pline de haine uscate ce asteapta sa fie puse la locul lor.
Prin curte toate parca zboara... oricat as matura, dupa cateva ore se asterne un strat nou de frunze (in curte avem vreo sase pomi fructiferi care se scutura de frunze. Plus ca o jumatate din curte e acoperita cu vita de vie).
Mama simte urat efectele citostaticelor. Nu mai poate inghiti nimic. A si slabit. Uneori ma simt neputincioasa...
De trei luni nu ne mai gasim niciunul din noi locul...
Ma simt ca o furnica pe un nor plutitor in mijlocul furtunii.

miercuri, 28 septembrie 2016

De jos in sus

Stiti vorba aia..."Un necaz nu vine niciodata singur"! Ei bine...in cazul meu e perfect adevarat. Mai ales in ultimele luni. Si mai e o vorba..." Cand esti la pamant se gaseste mereu cineva care, in loc sa te ajute sa te ridici, te calca mai rau in picioare, sa fie sigur ca ramai acolo". Cam asta traiesc eu zi de zi. Tot incerc sa fiu pozitiva, optimista, sa nu dau starea mea si altora...doar ca nu-mi prea iese...mai deloc! 
Nu vreau sa ma plang...dar pe de alta parte...doar asa reusesc sa ma descarc.
Nu vreau sa fiu o povara pentru altii, dar uneori asta sunt.
Deseori ma gandesc ca acesta este planul lui Dumnezeu. Si trebuie sa fie!
Vreau si eu normalitate!!!
Mai greu asta pentru mine in perioada aceasta.
Sper  ca normalitatea si ordinea din viata mea sa vina repede...incep sa nu mai pot...
Vreau sa fiu iar de jos in sus. Sa fie iar bine.
Va fi!

Yarn Along




Această idee de a posta în fiecare miercuri ce citim și ce croșetăm/tricotăm a avut-o Ginny.


Săptămâna aceasta am croșetat o căciulă pentru Filip. Că tot s-a răcit vremea.
Dintre zecile de cărți de acest gen, am ales să citesc Cum să ne creștem copiii scrisă de Danion Vasile. Sunt încă la primele pagini deci nu pot să spun prea multe despre ea, dar sper să nu-mi pară rău că am început-o. Oricum, Danion Vasile scrie pe gustul meu, deci sper ca nu voi fi dezamăgită. 
Voi ce mai lucrați?

joi, 22 septembrie 2016

O dimineata la Oncologie

Ora 8:30 dimineata. Dupa doua ore de drum ajungem. Pe holuri nu ai loc sa treci. Oameni de toate felurile. De la batrani care de-abia se mai misca din cauza bolii sau a varstei, pana la copii opriti din joaca de acele care le stapung manutele. Toti isi asteapta randul. Unii zambesc, altii plang, iar altii privesc in gol. Toti au aceasi suferinta, doar ca fiecare o priveste diferit. Cancerul nu are varsta. Nu alege...
Stau la coada la cafea. In fata mea sunt cel putin 20 de persoane. Si ai mei parinti stateau la coada pe vremuri...la lapte, paine. O doamna pare optimista...zambeste, e imbracata in roz si rosu, foarte eleganta. Dar peruca tradeaza boala. Poate ce a fost mai greu pentru ea a trecut...
Un domn imbracat simplu lacrimeaza. Sotia lui incepe azi tratamentul cu citostatice.
Se deschid usile liftului. Un copil e adus pe sectie...in scaun cu rotile. Are in maini un ursulet. Zambeste usor. Ma gandesc la ai mei copii. Si ei au cate un ursulet preferat. Si au varste apropiate cu a baietelului din scaun.
In sala de asteptare e agitatie mare. Medici, asistente, infirmiere si pacienti. Fiecare isi face treaba. Pe niste scaune ingramadite asteapta alti pacienti sa le vina rezultatul analizelor. Oare azi fac tratament? Toti privesc in gol...parca se uita la un spectacol de prost gust.
In saloane e liniste. Patru paturi, patru doamne. Fiecare cu suferinta ei. Isi spune fiecare oful. La un moment dat se face liniste. Doar picurii din perfuzii se mai misca lent...cate trei la fiecare 10 secunde.
Imi termin cafeaua. Trebuie sa plec. Dar mama ramane. Ma voi intoarce maine la ea.

vineri, 16 septembrie 2016

Ultima "redută"















Prin grădină am început curățenia de toamnă. Cartofii i-am scos și așezat la locul pregătit pentru iarnă, piersicile sunt făcute compot și dulceață (anul acesta a fost o recoltă record de piersici), prunele sunt pregătite pentru țuică, roșiile s-au terminat, iar tulpinile trebuie scoase si curățat terenul, fasolea e lăsată la uscat, iar livada e curățată.
Ultimele fructe și legume ale acestui an stau timide și așteaptă ziua recoltei.
E o adevărată plăcere să te plimbi acum prin livadă!

Treburi cu spor!

P.S. Poza cu dansatorii e de duminica trecută de la Strugurele de Aur de a Jidvei.

miercuri, 14 septembrie 2016

Yarn Along


Această idee de a posta în fiecare miercuri ce citim și ce croșetăm/tricotăm a avut-o Ginny.


Săptămâna aceasta croșetez un șal pentru mine, în culorile florilor de câmp. Sper să termin repede...am câteva idei despre ce aș vrea să mai croșetez și nu vreau să pierd vremea.
De citit nu prea am timp...dar citesc zilnic bloguri.

Voi ce mai lucrați?

marți, 13 septembrie 2016

Un vot pentru o cauza nobila

Am gasit pe blogul Loredanei un apel la omenie. E nevoie de cateva secunde pentru a vota pentru o cauza nobila. Gasiti detalii aici. Votul il puteti da aici , in josul paginii. Selectati Telemedicina... si votati. Eu am facut-o!
Multumesc!

duminică, 11 septembrie 2016

Șal Flori de Câmp

Zilele trecute am început să croșetez un șal dintr-un fir care mie îmi place să spun că e în culorile florilor de câmp (verde, roz, portocaliu, roșu și vișiniu). E un fir pe care l-am primit de la o doamnă dragă sufletului meu, împreună cu încă alte câteva daruri simpatice, primite într-un moment în care chiar aveam nevoie de de roz în viața mea. Au fost și sunt un motiv să cred că mai există Oameni pe lumea asta.



(Darurile primite)

Îți mulțumesc!
Revenind la șal, la început trebuie să recunosc că aveam rețineri dacă să-l încep sau nu, pentru că oricum nu îl voi putea purta decât la anu. Dar pentru că mă gâdilau degetele de câte ori îl vedeam, am început sa-l croșetez. E o plăcere și o adevărată delectare atunci când iau croșeta în mână și încep să croșetez.



(În pozele mele verdele se vede albastru...)

În altă ordine de idei, mâine începe grădinița. Băieții vor merge la aceeași grădiniță din sat, Matei fiind în ultimul an de grădiniță. Ce repede trece timpul!
S-ar putea ca mutarea noastră să se mai amâne pentru o perioadă mai îndelungată. Iar eu încep încet încet să accept situația. Cred că este planul lui Dumnezeu ca să putem fi mai aproape de mama acum, când are așa multa nevoie de noi. Domnul știe!

Vă doresc pace și liniște sufletească!

joi, 8 septembrie 2016

O vizită prin istorie

Azi, după ce de dimineață am fost frumos coafată (Matei și Filip s-au îndurat de părul meu și s-au oferit să mă coafeze...vă închipuiți ce freze am avut!!!  :)) ), fără o stare de spirit foarte bună (mama a început de azi tratamentul), spre seară ne-am hotărât (Bine! Bogdan a hotărât!) să mergem în Blaj cu copiii, să ne plimbăm. Așa am ajuns în locuri cu încărcătură istorică. 
Inițial am mers la Crucea lui Iancu. Pentru blăjeni e un punct cheie. Aici își dau întâlnire de la îndrăgostiți până la jucătorii de Pokemon (sau cum s-or numi! Că a devenit o adevărată isterie...).
 (Crucea lui Iancu)


 (Tricolorul nostru drag, fluturând în adierea lină a vântului)
 (Blajul văzut de la Cruce - vedere înspre Alba Iulia)
 (Blajul văzut de la Cruce - vedere înspre Mediaș)

 (Vedere înspre Teiul lui Eminescu)
 (...fascinați de priveliște)
(Iubirea mea infinită)

Apoi am mers spre Câmpia Libertății. Dar la intrare am fost luați prizonieri în părculețul amenajat pentru copii. Am reușit cu greu să evadăm! :P
Câmpia e în plin șantier de reamenajare.

 (Hai să dăm mână cu mână!)
 (Vedere înspre Grădina Botanică)
 (Un om mic printre oameni mari)
 (Monumentul de pe Cămpie)



(Câteva din busturile personalităților prezențe pe Campia Libertății în mai 1848) 

 (Crucea lui Iancu văzută de pe Câmpie)



(Un apus de soare fabulos!)

Într-un final plimbarea s-a dovedit a fi plăcută și benefică sufletului meu!
Așadar, vă invit și pe voi la Blaj!