Nu vreau succesul in cariera! Vreau mantuirea sufletelor!
Se afișează postările cu eticheta Copii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Copii. Afișați toate postările

marți, 6 decembrie 2016

Ce cadouri primesc copiii

De pe vremea când eram mică primeam daruri de la Moș Nicolae și Moș Gerilă/Crăciun. Îmi amintesc perfect (cred că aveam vreo 7-8 ani) cum într-un an mi-a adus Moș Nicolae un joc ce se numea Vengeance a Chicago. Era cu patru bande de mafioți (sub formă de pioni), fiecare cu câte un șef, o roată și zaruri. M-am jucat ani la rând acel joc...încă îl mai am. Într-un alt an am primit un leagăn de lemn pentru păpuși, făcut manual. N-am să-l uit nicicând. L-am dat nepoțicăi. Încă îl mai are.
Ideea e că nu primeam multe daruri și le îngrijeam mai mult.
Observ că de la an la an se cheltuiesc tot mai multe sute și chiar mii de lei pentru jucării pe care copiii le strică repede, sunt aruncate și uitate repede. Și mă întreb...unde se greșește de s-a ajuns în situația asta?
Fiecare părinte vrea pentru copilul său mai mult decât a avut el însuși. Și pe bună dreptate! Numai că trebuie să avem grijă. Copilul trebuie mai întâi învățat să prețuiască fiecare lucru, trebuie să înțeleagă ce este important și ce nu, trebuie să prețuiască puținul și gestul frumos.
Cred că fiecare copil e altfel și trebuie tratat ca atare. Și implicit fiecare situație trebuie privită diferit și luată ca o provocare. Și mai cred că fiecare părinte face greșeli mai mari sau mai mici. Dar fiecare greșeală este o metodă de a ne cunoaște mai bine și a ne îndrepta.
Ca mamă, recunosc că fac greșeli. Iar în ceea ce privesc cadourile de Sfântul Nicolae și de Crăciun, am încercat să nu fie prea multe și pompoase, ci mai mult practice, ceva care să le placă, să le capteze atenția cât mai mult timp, nu să se plictisească de ele după o zi, două, dar mai ales educative. Nu am reușit chiar mereu, am cedat uneori cerințelor stăruitoare, dar încerc să mă aduc pe calea cea bună. :)
Anul trecut băieții mari (Matei și Luca) au primit, pe lângă dulciuri, o autostradă cu mașini și  semne de circulație, luate de la Lidl. Materialele din care sunt făcute pista și mașinile sunt lemn masiv și plastic foarte rezistent. Copiii se joacă cu ele de un an și încă sunt toate întregi și funcționale.


Anul acesta vor primi, din aceeași gamă, un trenuleț cu baterii și extensia cu șine, tot de la Lidl. Sper să le placă...
De obicei le luăm copiilor jocuri și jucării care să-i țină ocupați o perioadă cât mai lungă, să fie educative sau pur și simplu distractive. O mai dăm în bară și noi uneori... 
Ceva de care se pare că băieții mei se plictisesc greu este plastelina. De vreo lună au primit o plastelină de calitate, care nu se întărește ușor și se modelează foarte ușor cu ea. Atunci mi-au pregătit o masă copioasă, făcută din plastelină. :))



 (masa făcută de Matei)
(masa model făcută de tati)

Pe lângă acuarele, băieții mai preferă și jocurile gen Nu te supăra frate, Sus-Jos, Labirint, Tangram. Luca e mare fan Puzzle (rezolvă singur puzzle de 240 piese), cărțile de colorat nu lipsesc niciodată de pe măsuța lor, iar dacă i-aș lăsa să decupeze cât și-ar dori ei, cred că ar fi în stare să decupeze și icoanele de pe pereți. :D 
În plus, au foarte multe cărți, de la cele cartonate, pentru începători, până la diverse enciclopedii sau colecții, cărți de povești și cărți cu activități. Ce regret eu este însă că nu reușesc să le citesc cât mi-aș dori eu. Dar ei au acces la toate cărțile și se uită prin ele, intuiesc poveștile, inventează altele sau întreabă unde nu înțeleg.

Copiii voștri ce jocuri/jucării preferă?

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Cum aş putea termina?

De câteva zile mă supără o durere puternică de cap. Azi mă simt mai bine. După ce am terminat treaba rămasă restantă, am luat croşeta şi m-am apucat de lucru. După exact trei ochiuri şi jumătate m-am trezit cu un copil pe cap. La propriu. Era Filip. Râdea copios de fapta lui şi mă trăgea puternic de păr. Am lăsat croşeta, pe Filip jos de pe capul meu şi îi dau apă lui Luca, care țipă că îi este sete. Iau croşeta iar. Ajung la sfârşitul rândului. Filip cere "bamamă". Las lucrul şi-i dau. Vor si ceilalți. Continui să croşetez. La un moment dat aud un țipăt. Filip cade de pe scaun şi urlă ca din gură de şarpe. Cum îl iau în brațe se linişteşte şi începe să mă tragă de păr iar. Cu mâinele pline de banană. Îl şterg şi curăț covorul de banane. În secunda următoare îl văd pe Filip cum trage de firul cu care lucram. A stricat deja tot ce am lucrat azi...poate chiar mai mult. Renunț. Poate voi croşeta mai târziu.
Aşadar...cum să-mi termin proiectele?

duminică, 24 aprilie 2016

Despre cruci și regrete

Acum două seri copiii ne-au întrebat:
„Mami și tati! Știți de ce dormim noi cu cruciulițele la gât? Ca să ne amintim de toate lucrurile greșite pe care le facem!”
Am rămas fără cuvinte...dogmatică pură!

sâmbătă, 23 aprilie 2016

De-ale noastre...

În ultima săptămână n-am prea avut timp să scriu pe blog, deși mi-am dorit asta. Așa că mi-am adunat gândurile și voi încerca să le expun aici, într-o ordine oarecare. :D

În ultima vreme am fost foarte preocupată cu cumpărăturile pentru Paști, dar nu numai. În acest an, de Paști, cum oricum trebuia să le cumpăr haine la toți trei băieții, mi-am dorit să-i îmbrac pe toți la fel. Așa că am reușit într-un final să la iau cămăși la fel, papioane roșii (marea mea dorință....să-i vad cu papioane roșii) și pantaloni identici. Ar mai trebui să le iau sandale, la cât e de cald, dar să văd dacă voi reuși. În plus, am luat o cămașă pentru Bogdan, de culoare galben deschis, iar pentru mine un costum, rochiță cu taior, de culoare albastră. Cum corpul meu a suferit multe modificări în ultimul timp, am cam rămas fără haine de gală, și cum anul acesta am câteva evenimente la care voi fi prezentă, aveam nevoie de ceva de genul. Mă bucur că am reușit să găsesc ceva pe gustul meu și al lui Bogdan.
De vreo 3 luni vroiam să îmi schimb cerceii. Și am reușit. Cei pe care i-am avut erau cerceii care i-am primit la Botez, tip bobiță, și...era cam timpul să vreau să-i schimb. Așa că i-am dat, împreună cu încă un inel și o bucată de lănțișor, și mi-am luat alții.

Filip va împlini săptămâna viitoare un an și șase luni și e o încântare în fiecare zi. Mă surprinde și mă fascinează când văd cum trei copii, frați fiind, sunt atât de asemănători, dar atât de diferiți, totodată. Spre deosebire de Matei, dar și de Luca, care a vorbit destul de târziu, comparativ cu Matei, Filip vorbește foarte puțin. Dar mă bucur că înțelege și reacționează când vorbesc cu el. Asta înseamnă că e doar leneș la vorbire. În schimb, e mult mai receptiv și atent. Spre exemplu, el a învățat cel mai repede să coboare și să urce singur scările A fost nevoie să-i arătăm doar o singură dată cum se face și gata! Cu ceilalți doi a fost mai greu...a durat câteva săptămâni până au învățat cum se face.
Și ceva nou...de o săptămână a învățat să mă pupe. E așa dulce!!!

Duminica trecută am fost nevoită să merg să cumpăr scutece, și cum timpul era foarte frumos, am dus copiii în parc. După ce și-au epuizat toată energia, ne-am oprit pe o bancă și am trăit momentul relaxării. Minunat!










La întoarcere, Matei era tare fericit că i-am dus în parc și mi-a spus „Mulțumesc, mami!”. Luca l-a urmat. :) Copii fericiți, părinți fericiți! ;)
Acasă Matei a luat o jucărie de-a lor și mi-a dăruit-o. Iată-o!


Mi-a spus că reprezintă inimile lor, ale copiilor, care mă iubesc tare tare. M-am topit!

Săptămâna aceasta au fost două zile consecutive în care nu am avut apă curentă (s-a lucrat la înlocuirea unor conducte principale). Așa că băieții mei au fost nevoiți să învețe să folosească ligheanul, wc-ul din curte și au experimentat economia la apă. Pentru mine nu a fost ceva ieșit din comun, eu fiind obișnuită fără apă curentă, dar pentru ei a fost ceva nou.
Din această experiență au învățat ceva bun, prețuind acum mai mult existența apei calde care vine la robinet, chiuveta și canalizarea. Sunt încă mici, dar sper să aprecieze acest „lux” și pe viitor.

Săptămâna aceasta a fost „Școala altfel”, în cazul nostru, „Grădinița altfel”. Copiii au făcut tot felul de activități interesante, de la mese festive la încondeiat ouă, dar cea mai interesantă mi s-a părut vizita la biserică. Înainte de toate, în timp ce alți copii au mers la pompieri, spitale, ferme sau diverse fabrici, care i-au fascinat pe drept pe copii, vizita într-o biserică, în afara programului liturgic, în prezența unui preot care le-a explicat copiilor, pe înțelesul lor, iconografia, obiectele de cult și slujbele, mi se pare ca este absolut perfectă. Copiii au putut pune întrebări, au fost întrebați și au putut observa mai bine tot ceea ce înseamnă „biserica” pentru ei. Personal mi-ar fi plăcut să fie și alte biserici, de alte religii, în împrejurimi, ca să poată face o comparație. Dar e bine și așa.



Am descoperit că Matei are înclinații certe către tot ceea ce înseamnă matematică. Toate activitățile pe care le face la grădiniță, legate de matematică, îl captează și îl stimulează. În plus, înțelege foarte repede și ușor orice regulă.
Mai nou am descoperit că este oarecum atras de formele geometrice. A învățat denumirile formelor geometrice cu trei-opt laturi în joacă. Ba chiar îl corectează pe Bogdan, care nu e un expert într-ale geometriei, că „forma geometrică cu patru laturi se numește patrulater, nu pătrat”. Ca urmare, i-am luat Tangram. Nu auzisem de acest joc până în momentul în care l-am văzut pe raftul unui magazin și l-am cumpărat. Ajunși acasă, copiii, dar mai ales Matei, sunt fascinați de el. Până acum se jucau foarte des jocuri cu pioni, gen „Nu te supăra, frate!”sau „Sus-Jos”, dar acum ne ceartă pe noi de ce nu am cumpărat câte un Tangram pentru fiecare. Greșeala noastră!




Pentru mine ultimele două săptămâni s-au caracterizat prin mâncare fără gust și miros. M-a bântuit o viroză urâtă, care mi-a „furat” aceste două simțuri...groaznic! Am slăbit vreo 2 kilograme din cauza faptului că nu puteam mânca. Nimic nu îmi putea stimula gustul sau mirosul. Dar...acum două zile, în timp ce îmi beam cafeaua, am început să-i simt aroma. În sfârșit, după perioade în care ba aveam ba nu aveam gust și miros, acum pot savura din nou gustul cafeluței de dimineață, aroma bomboanelor Bucuria și mirosul primăverii. 
P.S. Sper să nu mă îngraș la loc, acum ca mâncarea are iar gust. :D

Zile senine!

vineri, 8 aprilie 2016

Cotidiene

În fiecare zi este ceva care mă surprinde, mă îndeamnă să nu uit „acel” moment. Cel mai adesea copiii îmi oferă astfel de momente. Și sunt de neprețuit...
***
Matei: Mami, ce este aceasta?
Eu: O cutie cu silicon pentru mașini.
Matei: Și avem voie să ne jucăm cu ea?
Eu: Nu! Este numai pentru oameni mari. Și se folosește numai cu mănuși pe mâini. Că altfel ne îmbolnăvim.
Matei: Și dacă ne îmbolnăvim, murim?
Eu: Nu! Doar că ne îmbolnăvim grav. Și va trebui să mergem la doctor.
Luca: Nu-i nimic! Că Iisusul nostru ne vindecă!!!
***
Azi e ziua de naștere a tatei. Împlinește 64 de ani. Și stau gândindu-mă că îmi doresc să-l mai serbăm încă mulți ani de acum înainte...
***
Între timp, vremea a fost de partea noastră și am scos bicicletele, le-am curățat și le-am pus în funcție. Copiii sunt în extaz. Chiar dacă a fost nevoie să învețe iar să meargă cu ele. Au cam uitat de astă toamnă. ;)


Și hintele și-au reluat locul în curte. Filip ar și dormi acolo... Iar eu am ajutor la legănat: Luca.

 



Curtea a început să prindă culoare...lalele roșii, zambile roz și panseluțe mov și galbene. O încântare!






***
Mă bucur că am reușit să termin caciula Iasminei și că îi place!


***
Pentru masa de Paști am pregătit tăițeii. Cu o găină de curte supa va fi gustoasă.




Bucurii!

duminică, 3 aprilie 2016

În plimbare

Azi a fost o zi frumoasă, deși bătea un vânt destul de tăios, dar caldă pentru perioada în care suntem (23-24 grade). Așa că am profitat de vreme și am ieșit cu copiii la o plimbare pe dealul din apropiere. Filip a vrut numai în brațe. Cum încercam să-l pun jos, i se activa sirena. Așa că m-am conformat. Dar măcar Matei și Luca s-au distrat.
Prin iarbă își făceau loc floricelele de câmp, iar pomii erau așa de înfloriți încât îți dădeau impresia că sunt încărcați cu zăpadă.




Aerul curat le-a dat avânt băieților mari, iar eu rămâneam mereu în urma lor, cu greutatea lui Filip în brațe.






La întoarcere am intrat în curtea unui vecin, iar copiii s-au jucat cu un cățel tare drăguț. M-a mirat foarte tare atracția pe care a avut-o Filip față de animăluț. L-am pus jos din brațe, lângă el, și n-a mai plâns deloc. Ba a chiar râs și s-a jucat cu cățelul. Cred că le-ar plăcea și băieților să aibă unul...






Ajunși acasă, Luca a fugit repede în grădină.
„Melg să culeg seapă pentlu unsulă.” În traducere liberă, a mers să aducă ceapă verde, ca s-o mănânce cu pâine și unsură...preferata lui.

joi, 31 martie 2016

O seara obisnuita

Ora 22:
 Copiii sunt pregatiti de somn,cu tratamentul facut, rugaciunea spusa. Sting becul, aprind veioza. Il pun pe Filip in patul meu sa-l alaptez.
Matei: "Mie nu-mi place sa dorm cu patura asta. Vreau una exact ca a lui Luca. Te rog mami!!!" (Matei are o patura cu ceva flori pe ea, iar Luca una albastra. Nimic ce sa-i deranjeze la ele...pana acum!)
Eu: " Am sa-ti cumpar si tie una exact la fel! Acum incearca sa dormi."
Matei:" Dar nu pot sa tin ochii inchisi!"
Eu: " Insista!" ( Asta e o vorba de-a noastra).
Filip lasa sanul si incepe zvarcoleala.
Ora 22:34:
 Matei a atipit.
Luca: "Mami! Vleau sa ma acopeli!"
Ma conformez. Il las pe Filip in pat si il acopar pe Luca, apoi ma intorc langa mezin.
Filip continua sa se zvarcoleasca...ma loveste cu piciorul in cap, ma trage zdravan de par, imi baga degetul in ochi (inca ma mai doare ochiul), se ridica in picioare in pat si o ia la sanatoasa...il prind, il asez iar langa mine si continui sa incerc sa-l adorm...
Ora 23:56:
Luca:" Mami! Vleau apa, te looog!"
Filip: rade copios (!!!!)
Ii dau apa lui Luca si incerc sa-l conving sa doarma.
E trecut de miezul noptii...Filip inca ma mai loveste cu cate un picior, ajunge pe perna lui Bogdan, iar se ridica in picioare, iar il pun jos...isi arunca suzeta si rade. O caut, i-o dau si ridic putin tonul si-l fac sa inteleaga ca e ora de somn. Se conformeaza cu greu...pune capul pe perna langa mine si ma priveste cu ochisorii lui micuti...cred ca am adormit inaintea lui...
Ora 1:20:
Ma trezesc...copiii dorm, focul in semineu s-a stins. Il pun pe Filip in patut...
E prea tarziu sa mai fac dus...ca de obicei! Se trezeste toata casa daca intru in baie la ora asta. Am sa ma trezesc dimineata inaintea tuturor si fac dus.
Ii pregatesc hainele lui Bogdan pentru maine si ma pun la somn. E ora 2:34.
Noapte buna! Sau...buna dimineata?

sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Gatu de ghiață...

...sau în limbaj comun, Regatul de gheață...sau Frozen. Cred că toată faza asta cu Frozen peste tot e deja un fenomen...local, național sau mondial...e totuna!
Eu am băieți...și totuși sunt înnebuniți după Regatul de gheață. Dacă ar fi după ei ar sta non-stop să-l vadă...recordul e de 4 ori într-o zi...nu ca nu s-ar putea mai mult...Mai nou îmi dau replici din film...și adevărul e că și pe mine m-a cam prins valul. :D Oricum, e drăguț. Mai bine să se uite la Regatul de gheață decât la Ben 10 sau mai știu eu ce bazaconii.
Mi-aș fi dorit pentru băieți câte un Olaf de pluș (cred că ar fi în al nouălea cer!!!), dar când am văzut prețurile am renunțat...sunt prea piperate pentru al nostru buzunar. Și chiar nu am de gând să investesc așa mulți bani într-o jucărie de pluș.
Mai nou sunt fani și Rapunzel...Cine știe ce mai urmează...
Oricum, până mai apare ceva...Hai afară la zăpadă! *****