...a trecut un an de cand viata ce o purtam in pantece s-a dus. Era o zi rece de toamna tarzie...15 noiembrie 2013...prima zi din postul Craciunului. sentimentul pe care l-am simtit atunci nu il pot acum descrie...poate alta data. Unii spuneau ca n-a fost nimic acolo...dar a fost...o spun si medicii si analizele si am simtit si eu. Dar s-a dus...asa a fost voia Domnului. Ii pusesem si nume in mintea mea de mama a unui ingeras pierdut...Mina. Ma gandeam ca e potrivit indiferent daca era fata sau baiat.
Dar "Dumnezeu binecuvinteaza!" Si acum ne bucuram de Filip, care a venit sa ne mangaie sufletele. Si-i multumim lui Dumnezeu pentru asta.
Oricum, in inima mea au loc toti cei patru copii ai mei...cei trei de langa noi si ingerasul pierdut inainte de a se naste.