Nu vreau succesul in cariera! Vreau mantuirea sufletelor!

miercuri, 28 septembrie 2016

De jos in sus

Stiti vorba aia..."Un necaz nu vine niciodata singur"! Ei bine...in cazul meu e perfect adevarat. Mai ales in ultimele luni. Si mai e o vorba..." Cand esti la pamant se gaseste mereu cineva care, in loc sa te ajute sa te ridici, te calca mai rau in picioare, sa fie sigur ca ramai acolo". Cam asta traiesc eu zi de zi. Tot incerc sa fiu pozitiva, optimista, sa nu dau starea mea si altora...doar ca nu-mi prea iese...mai deloc! 
Nu vreau sa ma plang...dar pe de alta parte...doar asa reusesc sa ma descarc.
Nu vreau sa fiu o povara pentru altii, dar uneori asta sunt.
Deseori ma gandesc ca acesta este planul lui Dumnezeu. Si trebuie sa fie!
Vreau si eu normalitate!!!
Mai greu asta pentru mine in perioada aceasta.
Sper  ca normalitatea si ordinea din viata mea sa vina repede...incep sa nu mai pot...
Vreau sa fiu iar de jos in sus. Sa fie iar bine.
Va fi!

Yarn Along




Această idee de a posta în fiecare miercuri ce citim și ce croșetăm/tricotăm a avut-o Ginny.


Săptămâna aceasta am croșetat o căciulă pentru Filip. Că tot s-a răcit vremea.
Dintre zecile de cărți de acest gen, am ales să citesc Cum să ne creștem copiii scrisă de Danion Vasile. Sunt încă la primele pagini deci nu pot să spun prea multe despre ea, dar sper să nu-mi pară rău că am început-o. Oricum, Danion Vasile scrie pe gustul meu, deci sper ca nu voi fi dezamăgită. 
Voi ce mai lucrați?

joi, 22 septembrie 2016

O dimineata la Oncologie

Ora 8:30 dimineata. Dupa doua ore de drum ajungem. Pe holuri nu ai loc sa treci. Oameni de toate felurile. De la batrani care de-abia se mai misca din cauza bolii sau a varstei, pana la copii opriti din joaca de acele care le stapung manutele. Toti isi asteapta randul. Unii zambesc, altii plang, iar altii privesc in gol. Toti au aceasi suferinta, doar ca fiecare o priveste diferit. Cancerul nu are varsta. Nu alege...
Stau la coada la cafea. In fata mea sunt cel putin 20 de persoane. Si ai mei parinti stateau la coada pe vremuri...la lapte, paine. O doamna pare optimista...zambeste, e imbracata in roz si rosu, foarte eleganta. Dar peruca tradeaza boala. Poate ce a fost mai greu pentru ea a trecut...
Un domn imbracat simplu lacrimeaza. Sotia lui incepe azi tratamentul cu citostatice.
Se deschid usile liftului. Un copil e adus pe sectie...in scaun cu rotile. Are in maini un ursulet. Zambeste usor. Ma gandesc la ai mei copii. Si ei au cate un ursulet preferat. Si au varste apropiate cu a baietelului din scaun.
In sala de asteptare e agitatie mare. Medici, asistente, infirmiere si pacienti. Fiecare isi face treaba. Pe niste scaune ingramadite asteapta alti pacienti sa le vina rezultatul analizelor. Oare azi fac tratament? Toti privesc in gol...parca se uita la un spectacol de prost gust.
In saloane e liniste. Patru paturi, patru doamne. Fiecare cu suferinta ei. Isi spune fiecare oful. La un moment dat se face liniste. Doar picurii din perfuzii se mai misca lent...cate trei la fiecare 10 secunde.
Imi termin cafeaua. Trebuie sa plec. Dar mama ramane. Ma voi intoarce maine la ea.

vineri, 16 septembrie 2016

Ultima "redută"















Prin grădină am început curățenia de toamnă. Cartofii i-am scos și așezat la locul pregătit pentru iarnă, piersicile sunt făcute compot și dulceață (anul acesta a fost o recoltă record de piersici), prunele sunt pregătite pentru țuică, roșiile s-au terminat, iar tulpinile trebuie scoase si curățat terenul, fasolea e lăsată la uscat, iar livada e curățată.
Ultimele fructe și legume ale acestui an stau timide și așteaptă ziua recoltei.
E o adevărată plăcere să te plimbi acum prin livadă!

Treburi cu spor!

P.S. Poza cu dansatorii e de duminica trecută de la Strugurele de Aur de a Jidvei.

miercuri, 14 septembrie 2016

Yarn Along


Această idee de a posta în fiecare miercuri ce citim și ce croșetăm/tricotăm a avut-o Ginny.


Săptămâna aceasta croșetez un șal pentru mine, în culorile florilor de câmp. Sper să termin repede...am câteva idei despre ce aș vrea să mai croșetez și nu vreau să pierd vremea.
De citit nu prea am timp...dar citesc zilnic bloguri.

Voi ce mai lucrați?

marți, 13 septembrie 2016

Un vot pentru o cauza nobila

Am gasit pe blogul Loredanei un apel la omenie. E nevoie de cateva secunde pentru a vota pentru o cauza nobila. Gasiti detalii aici. Votul il puteti da aici , in josul paginii. Selectati Telemedicina... si votati. Eu am facut-o!
Multumesc!

duminică, 11 septembrie 2016

Șal Flori de Câmp

Zilele trecute am început să croșetez un șal dintr-un fir care mie îmi place să spun că e în culorile florilor de câmp (verde, roz, portocaliu, roșu și vișiniu). E un fir pe care l-am primit de la o doamnă dragă sufletului meu, împreună cu încă alte câteva daruri simpatice, primite într-un moment în care chiar aveam nevoie de de roz în viața mea. Au fost și sunt un motiv să cred că mai există Oameni pe lumea asta.



(Darurile primite)

Îți mulțumesc!
Revenind la șal, la început trebuie să recunosc că aveam rețineri dacă să-l încep sau nu, pentru că oricum nu îl voi putea purta decât la anu. Dar pentru că mă gâdilau degetele de câte ori îl vedeam, am început sa-l croșetez. E o plăcere și o adevărată delectare atunci când iau croșeta în mână și încep să croșetez.



(În pozele mele verdele se vede albastru...)

În altă ordine de idei, mâine începe grădinița. Băieții vor merge la aceeași grădiniță din sat, Matei fiind în ultimul an de grădiniță. Ce repede trece timpul!
S-ar putea ca mutarea noastră să se mai amâne pentru o perioadă mai îndelungată. Iar eu încep încet încet să accept situația. Cred că este planul lui Dumnezeu ca să putem fi mai aproape de mama acum, când are așa multa nevoie de noi. Domnul știe!

Vă doresc pace și liniște sufletească!

joi, 8 septembrie 2016

O vizită prin istorie

Azi, după ce de dimineață am fost frumos coafată (Matei și Filip s-au îndurat de părul meu și s-au oferit să mă coafeze...vă închipuiți ce freze am avut!!!  :)) ), fără o stare de spirit foarte bună (mama a început de azi tratamentul), spre seară ne-am hotărât (Bine! Bogdan a hotărât!) să mergem în Blaj cu copiii, să ne plimbăm. Așa am ajuns în locuri cu încărcătură istorică. 
Inițial am mers la Crucea lui Iancu. Pentru blăjeni e un punct cheie. Aici își dau întâlnire de la îndrăgostiți până la jucătorii de Pokemon (sau cum s-or numi! Că a devenit o adevărată isterie...).
 (Crucea lui Iancu)


 (Tricolorul nostru drag, fluturând în adierea lină a vântului)
 (Blajul văzut de la Cruce - vedere înspre Alba Iulia)
 (Blajul văzut de la Cruce - vedere înspre Mediaș)

 (Vedere înspre Teiul lui Eminescu)
 (...fascinați de priveliște)
(Iubirea mea infinită)

Apoi am mers spre Câmpia Libertății. Dar la intrare am fost luați prizonieri în părculețul amenajat pentru copii. Am reușit cu greu să evadăm! :P
Câmpia e în plin șantier de reamenajare.

 (Hai să dăm mână cu mână!)
 (Vedere înspre Grădina Botanică)
 (Un om mic printre oameni mari)
 (Monumentul de pe Cămpie)



(Câteva din busturile personalităților prezențe pe Campia Libertății în mai 1848) 

 (Crucea lui Iancu văzută de pe Câmpie)



(Un apus de soare fabulos!)

Într-un final plimbarea s-a dovedit a fi plăcută și benefică sufletului meu!
Așadar, vă invit și pe voi la Blaj!

duminică, 4 septembrie 2016

Jurnalul unei femei simple - 9/2016

Taniusa ne gazduieste jurnalele.
Pentru azi ...
Duminică, 4 Septembrie 2016, ora 22:35

Afară... 
E noapte și liniște. Azi a fost o zi plăcută. De dimineață am fost la biserică, apoi am lenevit mai toată ziua, iar băieții au fost cu bicicletele și s-au jucat Păcălici. Seara am avut un moment foarte plăcut cu Filip. Îmi prindea fața în palme, mă privea atent cu un zâmbet mare cât inima lui plina de fericire, mă pupa, mă strângea strâns în brațe, repetând în continuu „Mama! Mama!” A fost ceva de vis.

Zilele trecute...
Am intrat într-o perioadă mai puțin plăcută...Bogdan a rămas temporat fără slujbă. Nu va fi foarte ușor, dar nădăjduim că va fi bine. Vorba aceea: „Un necaz nu vine niciodată singur!”
Oricum, treabă este foarte multă prin gospodărie și grădină. Așa că n-o să ne plictisim!
Joi am făcut dulceață de piersici din grădina noastră. Anul acesta au fost foarte foarte multe fructe în livada din grădină. Piersicii s-au rupt la propriu din cauza greutății, iar părul din curte arată ca o salcie pletoasă.



Mă gândesc...
Mai bine spus visez, la cum va fi după ce ne vom muta...unde ne vom muta. De ce mai avem nevoie. Oricum, de un pat suprapus pentru băieții mari avem nevoie. Nu mai au loc in același pat și deseori îl găsim noaptea pe Luca adormit pe jos. Se trezește și se pune pe jos...nu mai are loc „de picioarele lui Matei.”

Sunt recunoscătoare...
Pentru sănătate.

În bucătărie ...
Ciorbă de cartofi cu carne, pui la cuptor cu legume, plăcintă cu mere.

În casă...
Dorm toți. Și normal la ora asta! Numai bufnița de mine e trează. :D

Meșteresc...
Vreau să termin vesta pe care am început-o de aproximativ un an, pentru Matei, care cred că-i va fi potrivită lui Luca acum. ;P Apoi vreau să croșetez un fular pentru mine și șosete, multe șosete pentru familie.

Citesc...
Bloguri.

Sper...
Multe! Speranța moare ultima!

Am învățat...
Că eu sunt cea care trebuie să am cea mai mare grijă de mine.

Ascult...
Liniștea nopții. Și ventilatorul laptop-ului.

Un lucru preferat... 

Covorul de frunze cazute toamna din copaci, castanele coapte și focul în șemineu. Dar mai am puțin de așteptat.

Un citat...
Credința fără fapte e moartă.

O poză/mai multe...
Făcute la socrii, undeva pe lângă Cluj




Să aveți zile senine!