Nu vreau succesul in cariera! Vreau mantuirea sufletelor!
Se afișează postările cu eticheta Familie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Familie. Afișați toate postările

vineri, 25 noiembrie 2016

Ziua Recunoștinței


Niciodată nu mi-au plăcut sărbătorile împrumutate, gen Valentine s Day, Halloween ș.a. Dar despre Ziua Recunoștinței pot spune că îmi place. La noi nu se sărbătorește (încă), dar poate pentru că este defapt o mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru roadele pământului și nu numai. Oricum, nu vreau să intru în polemici pe acest subiect.
Revenind la faptul că îmi place această sărbătoare, și luând în considerare că ieri în SUA s-a sărbătorit Thanksgiving, anul acesta m-am gândit pentru ce sunt recunoscătoare. Așadar, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru:
- familia minunată pe care am reușit s-o clădesc împreună cu Bogdan;
- că suntem sănătoși;
- căsuța în care locuim, chiar dacă nu e a noastră;
- căldura din casă, focul cu lemne din șemineu;
- cămara plină de bunătăți;
- puterea primită ca să putem depăși greutățile care ne apar în cale;
- fericirea din ochii copiilor atunci când primesc un dar, oricât de mic ar fi.

Restul sunt aproape neimportante...

.............................................................

Ieri am văzut împreună cu copiii un documentar cu familii din Africa. După ce le-am explicat copiilor că cei de acolo sunt săraci, nu au case, ci colibe, nu au haine, ci niște cârpe cu care se învelesc, nu au apă și mâncare la discreție, mi-au spus că ei sunt cei mai fericiți copiii. Pentru că au tot ce nu au acei copii; casă, haine. mâncare, fructe, dulciuri, jucării, grădiniță și...ursuleți cu care să doarmă noaptea...
Iar eu sunt cea mai fericită mămică cu asemenea copii.

duminică, 3 aprilie 2016

În plimbare

Azi a fost o zi frumoasă, deși bătea un vânt destul de tăios, dar caldă pentru perioada în care suntem (23-24 grade). Așa că am profitat de vreme și am ieșit cu copiii la o plimbare pe dealul din apropiere. Filip a vrut numai în brațe. Cum încercam să-l pun jos, i se activa sirena. Așa că m-am conformat. Dar măcar Matei și Luca s-au distrat.
Prin iarbă își făceau loc floricelele de câmp, iar pomii erau așa de înfloriți încât îți dădeau impresia că sunt încărcați cu zăpadă.




Aerul curat le-a dat avânt băieților mari, iar eu rămâneam mereu în urma lor, cu greutatea lui Filip în brațe.






La întoarcere am intrat în curtea unui vecin, iar copiii s-au jucat cu un cățel tare drăguț. M-a mirat foarte tare atracția pe care a avut-o Filip față de animăluț. L-am pus jos din brațe, lângă el, și n-a mai plâns deloc. Ba a chiar râs și s-a jucat cu cățelul. Cred că le-ar plăcea și băieților să aibă unul...






Ajunși acasă, Luca a fugit repede în grădină.
„Melg să culeg seapă pentlu unsulă.” În traducere liberă, a mers să aducă ceapă verde, ca s-o mănânce cu pâine și unsură...preferata lui.

joi, 31 martie 2016

O seara obisnuita

Ora 22:
 Copiii sunt pregatiti de somn,cu tratamentul facut, rugaciunea spusa. Sting becul, aprind veioza. Il pun pe Filip in patul meu sa-l alaptez.
Matei: "Mie nu-mi place sa dorm cu patura asta. Vreau una exact ca a lui Luca. Te rog mami!!!" (Matei are o patura cu ceva flori pe ea, iar Luca una albastra. Nimic ce sa-i deranjeze la ele...pana acum!)
Eu: " Am sa-ti cumpar si tie una exact la fel! Acum incearca sa dormi."
Matei:" Dar nu pot sa tin ochii inchisi!"
Eu: " Insista!" ( Asta e o vorba de-a noastra).
Filip lasa sanul si incepe zvarcoleala.
Ora 22:34:
 Matei a atipit.
Luca: "Mami! Vleau sa ma acopeli!"
Ma conformez. Il las pe Filip in pat si il acopar pe Luca, apoi ma intorc langa mezin.
Filip continua sa se zvarcoleasca...ma loveste cu piciorul in cap, ma trage zdravan de par, imi baga degetul in ochi (inca ma mai doare ochiul), se ridica in picioare in pat si o ia la sanatoasa...il prind, il asez iar langa mine si continui sa incerc sa-l adorm...
Ora 23:56:
Luca:" Mami! Vleau apa, te looog!"
Filip: rade copios (!!!!)
Ii dau apa lui Luca si incerc sa-l conving sa doarma.
E trecut de miezul noptii...Filip inca ma mai loveste cu cate un picior, ajunge pe perna lui Bogdan, iar se ridica in picioare, iar il pun jos...isi arunca suzeta si rade. O caut, i-o dau si ridic putin tonul si-l fac sa inteleaga ca e ora de somn. Se conformeaza cu greu...pune capul pe perna langa mine si ma priveste cu ochisorii lui micuti...cred ca am adormit inaintea lui...
Ora 1:20:
Ma trezesc...copiii dorm, focul in semineu s-a stins. Il pun pe Filip in patut...
E prea tarziu sa mai fac dus...ca de obicei! Se trezeste toata casa daca intru in baie la ora asta. Am sa ma trezesc dimineata inaintea tuturor si fac dus.
Ii pregatesc hainele lui Bogdan pentru maine si ma pun la somn. E ora 2:34.
Noapte buna! Sau...buna dimineata?

duminică, 27 martie 2016

Replici...

Aud destul de des în jurul meu:
„X trăiește la un nivel social mult mai înalt decât tine...are un singur copil!”
„Y s-a realizat frumos...are o carieră de succes și trei mașini! Tu nu...păcat că ai făcut atâta școală... Ca să faci copii nu era nevoie să faci facultate...”
„Z a fost în concediu dincolo. Tu de doi ani n-ai fost nici la mare...”

Să mă fac înțeleasă...
Da! Am trei copii, chiar dacă am făcut facultate! Și nu am spus niciodată că mă voi opri aici! Dacă Dumnezeu va rândui să mai am și alți copii, voi mai avea! Și nu văd în copiii mei un impediment de a avea o carieră (pe care nu mi-o doresc din tot sufletul...nu este prioritar pentru mine acum!), de a călători și altele. Pentru mine copiii sunt cea mai mare realizare! Ei sunt nivelul meu social, cariera mea, călătoriile mele, mașinile, luxul, aurul, etc., etc.. Niciodată nu am râvnit la ce au alții (poate doar atunci când nu aveam copii și îmi doream și eu! Atât!). Eu mă vad și mă simt foarte bogată. Soțul și copiii îmi sunt bogăția! Și credința în Dumnezeu! Ce-mi pot dori mai mult? Sănătate poate! Foarte bine că alții au ce eu nu am! Nici nu-mi doresc! E treaba fiecăruia! Da! Poate ca nu am mașini luxoase și lux în casă și n-am fost niciodată ieșită din țară. Dar am un soț și trei copii! Și ne iubim nespus! Și asta văd eu mai presus de toate!
Nu pot și nu vreau să înțeleg cum pot alte persoane vedea copiii un impediment în „a te realiza în viață”. Eu prin copii cred și vreau să mă realizez. Asta cred eu că este cu adevărat o realizare.
Nu judec pe nimeni! Fiecare face cum crede că e mai bine pentru el...dacă vrea sau nu vrea copii e treaba fiecăruia. Dar eu așa văd lucrurile!
Și ce te poate face mai fericit decât să auzi zilnic de cel puțin trei ori...„TE IUBESC, MAMI!” ???

Zile cu fericire vă doresc!

Psalmul 126
1.De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.
2.în zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi.
3.Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui.
4.Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri.
5.Fericit este omul care-şi va umple casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.

marți, 9 februarie 2016

O zi frumoasa!

Azi a fost o zi frumoasa! Din toate punctele de vedere. A inceput normal, fara ceva deosebit in ea, dar pe parcurs a devenit una din cele mai frumoase zile pe care le-am avut de multa vreme. 
Copiii s-au trezit veseli, fiecare la ora lui, iar dupa ce ne-am facut programul pentru azi am plecat toti in oras pentru a rezolva cateva treburi. Iar eu, pe nepregatite am reusit sa-mi cumpar o pereche de papuci de casa pe care o doream de ceva vreme, dar am tot amanat. Nu sunt cine stie ce, dar mie imi plac si sunt tare bucuroasa ca acum ii am.
In general nu sunt o persoana care sta toata ziua in oglinda sa ma aranjez, sa-mi fac manichiura, pedichiura sau ceva de genul. Iar de mers pe la saloane nici nu se pune problema...nu am timp de asa ceva... :D  Dar uneori ma mai apuca cate o pasa din-asta in care mi se pune pata pe cate o chestie si nu ma las pana ce n-o am. Asa azi! Mi s-a pus pata sa-mi iau apa micelara. Si mi-am luat. Auzisem ca e indicata pentru curatarea tenului, iar cum eu nu-mi pot spala tenul decat cu apa, iar in ultimul timp tenul meu a inceput sa fie mai gras si sa-mi apara tot mai multe puncte albe sub piele, am zis s-o incerc si pe asta. Asa ca in seara asta mi-am ”rasfatat” si eu tenul cu apa micelara...dupa ce am pregatit si pus la somn trei prichindei, care toata ziua au chitcait. Cum altfel?! :P Dupa prima utilizare sunt foarte multumita. Sper sa-mi fie de folos!
Dar sa revin la ziua de azi...
Ne-am intors acasa, dar nu inainte de a-mi lua niste covrigi cu seminte de floarea soarelui absolut deliciosi! Hmmmm! Preferatii mei! Si cum afara soarele incepuse sa incalzeasca totul, copiii n-au vrut sa intre in casa. au stat afara si s-au jucat cu soldatii de jucarie, au rasfoit carti, s-au jucat de-a ”Am venit din America sa ma fac...” (mima), au studiat muschii formati in locurile umede, s-au jucat fotbal, timp in care eu am facut o mica iesire cu cel mic, pe care de-abia am reusit sa-l conving sa intre in casa. Defapt, pe toti trei i-am convins greu ca trebuie sa doarma de amiaz...si au picat ca eroii. :)) 
O zi cu soare, aer curat, copii fericiti, o iesire in oras, plimbari, covrigi, papuci noi, si inca o pereche de sosete crosetate, cele pentru Matei, pe care am reusit sa o termin.
Azi a fost o zi foarte frumoasa...azi m-am simtit cum nu m-am mai simtit de multa vreme...ca sunt si eu putin frumoasa...si am reusit sa zambesc...cu adevarat!
Aveam nevoie de o zi ca asta...mai ales in ultimul timp, cand toata energia negativa acumulata a inceput sa dea afara.
Dar e bine!

Va doresc sa aveti zile cel putin la fel de frumoase cum a fost cea de azi pentru mine!

luni, 18 ianuarie 2016

Noi începuturi

În ultimul timp am cam neglijat blogul...din lipsa timpului. Dar m-am hotarat sa imi reiau activitatea, cu noi provocari preluate din marea lume a blogurilor dar si cu provocari din viata de zi cu zi.
In acest nou an imi propun sa infrunt noile provocari ale vietii cu capul sus si hotarata sa le fac fata. Multe noi inceputuri se anunta in acest an pentru mine si familia mea, dar fiecare la timpul lui.
Vreau sa imi fac mai intai de toate mai mult timp pentru mine...in ultima vreme m-am cam neglijat, si nu-mi place asta. 
Imi propun pentru inceput sa scriu pe blog macar de 2-3 ori pe saptamana. Sper sa reusesc! Vreau sa particip la diverse provocari initiate pe blogurile pe care le citesc, cum ar fi Yarn Along, Jurnalul unei femei simple, Miercurea fara cuvinte si altele de genul.
Citeam zilele trecute pe blogul Ancai (pentru ca chiar daca nu am mai scris, de citit blogurile preferate nu am renuntat) despre cate provocari are de infruntat o mama. M-am regasit din plin...ca doar sunt mama de trei baieti mici. Citind randurile scrise de ea mi-am dat seama ca nu sunt singura careia ii este greu! Mai mult chiar, sunt alte mamici cu copii mai multi decat mine! Oricum, cuvintele ei m-au intarit si mi-au dat acest impuls de a relua activitatea pe blog. Chiar daca nu stiu cine mai citeste acest blog sau daca mai este sau nu citit. Dar nu renunt. Scriu pentru mine, daca nu pentru altii! :)

joi, 30 iulie 2015

Filip la 9 luni

Timpul trece foarte repede...asta o stim toti. Parca ieri l-am nascut, iar acum are 9 luni. Si e o minune de copil. Mananca orice i se da, e foarte pofticios (are cu cine semana... :D ) si e tare vesel. Fratii lui sunt jucariile lui preferate, dar si viceversa. :) Cantareste 9 kg si zice mama si tata.
Te iubim, Filip!

vineri, 16 ianuarie 2015

Ce poate fi mai frumos?

Nu știu dacă a spus cineva vreodată că e ușor să ai trei copii. Dar eu spun așa: nu e ușor! E chiar greu! Uneori te pierzi...te enervezi...chiar des, te mai pierzi cu firea, țipi, trântești lucruri, ca mai apoi să te calmezi instant și să îți pară rău și să plângi. E greu! Sau cel puțin mie mi-e greu! Ca să nu mai zic de nopțile nedormite, de serile în care adormi fără să apuci să mănânci înainte sau de diminețile în care te trezești și îți dai seama ca ai adormit îmbrăcată, lângă patul copilului. Ooo! Să nu uit...Doamne ferește să se mai și îmbolnăvească vreunul! Că se îmbolnăvesc instant și ceilalți! Și lista poate continua muuuult! Doar o mamă știe! E drept! Și unii tați știu!
DAR!!!
Ce poate fi mai frumos decât să te vezi pe tine triplat? Să vezi cum trei minuni îți zâmbesc de fiecare dată când te văd? Cum sar și se zbenguie în jurul tău și zic: Eu sunt cavalerul cu sabie ce te salvez!
Cum îți spun cu fiecare ocazie ca ești specială, și frumoasa lor, și prințesa lor cea mai frumoasă (mai frumoasă chiar decât Prințesa Sofia... :) ).Și aici lista chiar că mai poate continua mult și bine!
DAR!!!
Ce poate fi mai frumos?

sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Gatu de ghiață...

...sau în limbaj comun, Regatul de gheață...sau Frozen. Cred că toată faza asta cu Frozen peste tot e deja un fenomen...local, național sau mondial...e totuna!
Eu am băieți...și totuși sunt înnebuniți după Regatul de gheață. Dacă ar fi după ei ar sta non-stop să-l vadă...recordul e de 4 ori într-o zi...nu ca nu s-ar putea mai mult...Mai nou îmi dau replici din film...și adevărul e că și pe mine m-a cam prins valul. :D Oricum, e drăguț. Mai bine să se uite la Regatul de gheață decât la Ben 10 sau mai știu eu ce bazaconii.
Mi-aș fi dorit pentru băieți câte un Olaf de pluș (cred că ar fi în al nouălea cer!!!), dar când am văzut prețurile am renunțat...sunt prea piperate pentru al nostru buzunar. Și chiar nu am de gând să investesc așa mulți bani într-o jucărie de pluș.
Mai nou sunt fani și Rapunzel...Cine știe ce mai urmează...
Oricum, până mai apare ceva...Hai afară la zăpadă! *****

duminică, 16 noiembrie 2014

1 an

...a trecut un an de cand viata ce o purtam in pantece s-a dus. Era o zi rece de toamna tarzie...15 noiembrie 2013...prima zi din postul Craciunului. sentimentul pe care l-am simtit atunci nu il pot acum descrie...poate alta data. Unii spuneau ca n-a fost nimic acolo...dar a fost...o spun si medicii si analizele si am simtit si eu. Dar s-a dus...asa a fost voia Domnului. Ii pusesem si nume in mintea mea de mama a unui ingeras pierdut...Mina. Ma gandeam ca e potrivit indiferent daca era fata sau baiat. 
Dar "Dumnezeu binecuvinteaza!" Si acum ne bucuram de Filip, care a venit sa ne mangaie sufletele. Si-i multumim lui Dumnezeu pentru asta.
Oricum, in inima mea au loc toti cei patru copii ai mei...cei trei de langa noi si ingerasul pierdut inainte de a se naste.

luni, 10 noiembrie 2014

Cand Dumnezeu ne da in dar...VIATA

...Filip-Mihail este VIATA ce ne-a dat-o Dumnezeu in acest an, in ziua de 30 octombrie. S-a lasat asteptat si a venit atunci cand a randuit Dumnezeu, momentul nasterii lui incalcand orice pronostic dat de medici si oameni de rand. Dar a venit! E mare (4,200 kg si 58 cm), sanatos si frumos...si mancacios!!! 
In sfarsit...eu m-am "repatriat" si sunt din nou cu ai mei baieti. Cu toti cei patru baieti ai mei. Si sunt cea mai fericita mamica si sotie din lume!

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Dor nebun

Mi-e dor...foarte dor! Simt un dor nebun...
...de copiii mei si de sotul meu iubit
...de imbratisarile si pupicii lor nevinovati
...de diminetile in care ma trezesc si suntem toti
...de fetele lor zambitoare sau inundate de lacrimi
...de prostioarele copiilor si dojana sotului
...de toata oboseala pe care o simteam cand eram impreuna
...de tot ce inseamna EI
...de mama, care e mereu impaciuitoare
...de tata, chiar daca nu mai are rabdare
...de casa, de curte, de poarta
...de tot si toate
...
Acum sunt doar eu si Domnul...

vineri, 26 septembrie 2014

Zile, ore sau minute?

sursa: google
Oare cat mai dureaza? De vreo 2-3 zile am dureri in zona de jos a burtii, contractii zic eu, chiar daca mai mici. Sau asa le percep eu. Cert este ca se apropie momentul nasterii. Si oare cat va mai dura? Cateva zile? Ore? In noaptea aceasta? Maine? Sau vor mai fi inca 4 saptamani, pana ce se implinesc cele 40 de saptamani? Dumnezeu stie! Sper doar ca bebele sa fie sanatos!

miercuri, 10 septembrie 2014

Experiente noi...

"Mai e putin..." mi-a spus medicul de familie. Mai e putin pana sa nasc...la asta se referea. pentru ca in ciuda sarcinii pierdute in toamna trecuta, Dumnezeu m-a binecuvantat din nou, si cu ingaduinta Lui si ajutor de la Maica Sa Fecioara, in aceasta toamna voi avea cel de-al treilea baietel. DPN-ul ar fi 25 octombrie, dar nici eu si se pare ca nici medicul, nu credem ca voi ajunge la acea data. Mai trebuie sa merg saptamana viitoare la ginecolog pentru control si imi va spune el mai multe (daca va trebui sa ma pregatesc mai repede si eventual in cat timp voi fi din nou mama). E minunat! 
Multe schimbari se pare ca aduce toamna aceasta. De la venirea pe lume a celui de-al treilea baiat, la inceperea gradinitei pentru Luca, la "avansarea" in grupa mare a lui Matei, la noul loc de munca a sotului (care mai are de terminat, in anul universitar ce va incepe in toamna, inca o facultate) si pana la programul total schimbat incepand de luni, 15 septembrie.
Vremea e placuta, uneori prea calduroasa la orele amiezei, pentru mine, dar se simte clar un iz placut de toamna. 
"Domnul si Maica Domnului" sa ne fie aproape in toate si atunci vom fi impliniti.
Doamne ajuta la toata lumea!

joi, 6 februarie 2014

Ingerasii mei

Micuțul meu (Luca) împlinește maine un an și jumătate. Îmi dau seama ca a trecut foarte repede timpul...mult prea repede. E o minune de copil, ca și fratele lui mai mare, de altfel. Ei îmi dau putere sa merg zilnic mai departe, chiar dacă tot ei sunt cei care îmi slăbesc puterile de cele mai multe ori. Oricum, iubiții mei mici sunt cei care ma ridica atunci când îmi este greu, atunci când parca nu mai pot continua....Slava Domnului ca ii am! In adâncul sufletului simt ca și cel de-al treilea copilaș ar fi fost tot băiețel...dar a fost mult prea mica sarcina în momentul în care am pierdut-o, ca sa pot știi acest lucru... Deci da...am un bebe îngeraș, acolo sus la Doamne Doamne...
Mi-e dor de el...sufletul meu urla uneori de durerea pierderii...dar dacă asta a fost voia Domnului, ma consolez cu gândul ca asa e mai bine. Știe Domnul nostru de ce a fost sa fie asa! Slava Lui pentru toate!
Chiar în aceste momente ii privesc cum se joaca împreuna, cum rad împreuna, cum tipa și aleargă împreuna prin camera...doi puiuți drăgălași!
Daca Matei e cel "agitat", Luca e cel "calm". Dar se completează reciproc. La cei trei ani ai lui, Matei vorbește și se comporta foarte matur pentru vârsta lui. Litera "r" e pronunțată de câteva luni bune deja, bunele maniere încep sa prindă contur, coloratul "fără sa ieșim din contur" e o regula deja, iar la lucru manual e foarte priceput. Luca, în schimb, vorbește foarte puține cuvinte, în comparație cu Matei, la vârsta lui. Totuși, ne înțelegem... Iata câteva cuvinte din vocabularul lui: mami, tati, nani, aua (apa),papa, Babei (Matei), bu (buni), mamu (moșu) și cireașa de pe tort: cache (carte). Acesta a fost primul cuvânt după mami și tati. Într-adevăr, ii plac foarte mult cărțile și, dacă la început rupea tot ceea ce era hârtie, acum le îngrijește și le iubește nesperat de mult. Cartea e "jucăria" lui preferata. In rest, în afara faptului ca s-ar juca tot timpul cu Matei, e stângaci (am încercat sa-i dezvoltam partea dreapta, dar fără succes, asa ca am renunțat) și mănâncă cu mânuța lui orice, inclusiv ciorba.
Ii privesc cum se joaca...doi năzdrăvani e putin spus...dar sunt îngerașii mei. Si ii iubim enorm!

vineri, 20 septembrie 2013

Care sunt regulile canonice ale nunţii creştine?

Regulile canonice pe care sunt datori a le împlini tinerii sunt unsprezece la număr, şi anume:
  1. Cei doi tineri care vor să se cunune unul cu altul să nu fie între ei niciun fel de rudenie trupească sau duhovnicească, adică din Sfântul Botez. Cununia între rude este oprită cu desăvârşire de Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe.
  2. Părinţii celor doi tineri trebuie să se învoiască şi să se unească la căsătoria copiilor lor. Nunţile făcute fără voia părinţilor nu aduc bucurie copiilor şi sunt canonisite de Sfântul Vasile cel Mare în canoanele 38, 40 şi 42 ca şi desfrânarea, cu trei ani oprire de la Sfânta Împărtăşanie, până la împăcarea celor doi tineri cu părinţii lor.
  3. Cei doi tineri  trebuie să se iubească şi să se învoiască a se căsători unul cu altul, căci de se căsătoresc fără voia lor, la îndemnul părinţilor sau pentru câştiguri materiale, această nuntă nu poate dăinui.
  4. Logodirea celor doi tineri să se facă cu preot, după rânduiala Bisericii, cu cercetarea canonică cuvenită.
  5. Tinerii logodiţi sunt datori să trăiască la părinţii lor până la cununia religioasă şi să-şi păzească cu sfinţenie fecioria, că de vor greşi mai înainte, sunt canonisiţi de Biserică ca nişte desfrânaţi şi opriţi şapte ani de la Sfânta Împărtăşanie.
  6. Mai înainte cu o săptămâna sau două de cununia religioasă, cei doi tineri sunt datori să se spovedească la duhovnicul din copilărie sau la preotul satului, cu post şi rugăciuni şi, dacă au voie, să se pregătească pentru Sfânta Împărtăşanie.
  7. Cununia religioasă se cuvine, după tradiţie, a se face dimineaţa, de obicei Duminica, mai înainte de începerea Sfintei Liturghii, iar naşii mirilor să fie creştini buni, capabili să înveţe, să povăţuiască,  pe calea cea bună pe finii lor.
  8. După slujba Cununiei, cei doi tineri stau cu cununiile pe cap în mijlocul bisericii, înconjuraţi de credincioşi până la sfârşitul slujbei, iar preotul dă binecuvântare de Sfânta Liturghie şi se roagă împreună cu toţi cei de faţă pentru ajutorul celor încununaţi. Crezul şi Tatăl nostru este dator să le zică mirele.
  9. Când preotul zice: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!”, atunci cei doi miri se apropie de Sfântul Potir şi se împărtăşesc cu  Trupul şi Sângele lui Hristos, dacă au voie de la duhovnicul lor.
  10. După terminarea Sfintei Liturghii, cei doi miri sunt conduşi la casa mirelui de nuntaşi, după vechea tradiţie ortodoxă, unde se aşează la masă, mănâncă şi se veselesc cu cucernicie şi bună rânduială, întru slava lui Dumnezeu, precum se cuvine creştinilor.
  11. Dacă tinerii s-au împărtăşit, se cuvine să fie în curăţie până în seara zilei următoare, pentru cinstirea Sfintelor Taine.
 Aceasta este regula canonică a celor ce se căsătoresc, rânduită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe,  pe care cei mai mulţi creştini o calcă în zilele noastre spre a lor osândă. (După Hristoitia, Bunul Moral al creştinilor, cap.26, pp. 67-69, de Sfântul Nicodim Aghioritul). Cei ce împlinesc aceste reguli creştine la căsătorie primesc binecuvântare de la Dumnezeu şi duc viaţă liniştită în familie şi cu bună sporire în toate. Iar cei  ce calcă rânduiala Bisericii la căsătorie  duc o viaţă cu multe ispite. După rânduiala Bisericii, nu se fac cununii sâmbătă seara, spre ziua Sfintei Duminici. Unii fac nuntă cu scop de câştig, spre a dobâni daruri şi sume mari de bani, schimbând Taina Nunţii, rânduită de Dumnezeu în rai, în prilej de desfrânare, de sminteală şi de câştig pierzător de suflete, spre a lor osândă. Un alt păcat fac tinerii care se cunună la biserică  numai de ochii lumii, nu pentru naşterea de copii, ci spre plăcere trupească şi fac cununie şi petrecere în sfintele posturi, când nunţile sunt oprite.

(Părintele Ilie Cleopa,  Lumina şi faptele credinţei,  Editura Doxologia pp.124-125)
Articol preluat de aici

joi, 19 septembrie 2013

Și în lume ne putem mântui

„Am auzit pe unii care petrec în lume cu nepãsare zicând cãtre mine: Cum putem noi, cei ce viețuim împreunã cu soțiile noastre, sã petrecem viațã curatã?
Acestora le-am rãspuns: Toate lucrurile bune pe care le puteți face, faceți-le: nu defãimați pe nimeni, nu furați de la nimeni, nu mințiți fațã de nimeni, nu vã înãlțați fațã de nimeni, nu urâți pe nimeni, nu vã despãrțiți de adunãrile de la slujbele din bisericã, pãtimiți împreunã cu cei lipsiți, nu pricinuiți nimãnui smintealã, de ceea ce e a altuia sã nu vã apropiați; îndestulați-vã cu ceea ce vã pregãtesc femeile voastre. De veți face așa, nu veți fi departe de Împãrãția Cerurilor”.
(Dragoș Bota, Mântuirea în lume, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rãdãuților , p. 6)
Articol preluat de aici

miercuri, 20 februarie 2013

Doar prin răbdare şi iertare putem avea o familie fericită

Într-o predică, un preot a povestit o întamplare: „Venind obosit de la serviciu, soţul s-a culcat în pat fără să mănance. Deşi era târziu, soţia s-a dus să arunce la ghenă gunoiul şi punga cu scutecele pampers murdare ale bebeluşului şi, când s-a întors, a uitat să încuie uşa de la intrare.

Dimineaţa, când să plece la serviciu, soţia a văzut că peste noapte uşa rămăsese descuiată. S-a dus şi l-a sculat pe soţ, nervoasă.

- Uite, puteau intra hoţii. De ce nu eşti atent? Vrei să intre cineva să ne dea în cap şi să ne fure tot?

- Am încuiat-o, eu ştiu că am încuiat-o. Dar, dacă tu zici că am uitat să o încui, înseamnă că aşa o fi. Iartă-mă.

- Ai uitat. Iar ai lăsat-o deschisă. Tot timpul vrei să ai dreptate. Mai lasă-mă în pace.

Soţia a plecat trântind uşa. Era nervoasă din cauza unui conflict pe care îl avea cu o vecină şi îşi descărca nervii pe soţ. De când soţul ei lucra numai după-amiaza, şi stăteau puţin timp împreună, relaţia dintre ei devenise puţin tensionată. Ajunsă în faţa blocului, soţia văzu cum gunoierii încărcau gunoiul. Işi aduse aminte că în seara precedentă ieşise la ghenă după ce soţul ei venise de la serviciu şi îşi dădu seama că l-a certat degeaba. Avea de ales între a se întoarce acasă să îşi ceară iertare sau a prinde tramvaiul care tocmai se vedea în depărtare. De pe telefonul mobil sună la serviciu şi îi ceru voie şefului ei să lucreze în tura de după-amiază. Fără să îi ceară vreo explicaţie, şeful o învoi. S-a întors acasă şi a deschis uşa încet, ca să nu îl trezească iar pe soţ. Dar l-a găsit stând în fotoliu, trist. Comportamentul ei îl rănise.

- Ce e, iubito, ai uitat ceva? Întrebă el, grijuliu.

- Nu, am venit să te rog să mă ierţi, îi spuse ea, îmbrăţişandu-l. Dimineaţa asta răman cu tine, m-am invoit de la serviciu. Ieşim în parc? l-a întrebat ea, bucurandu-se că soţul i-a trecut cu vederea ieşirea nepotrivită pe care o avusese.”

Fraţilor şi surorilor în Hristos, continuă preotul predica, şi voi trebuie să fiţi cât se poate de iertători cu micile greşeli pe care le fac soţiile voastre sau soţii voştri. Că numai aşa rămane familia unită, spre slava lui Dumnezeu.

Erau doi fraţi călugări care de multă vreme trăiau în dragoste împreună la un loc. Iar vrăjmaşul diavol, zavistuindu-le traiul lor cel bun, a vrut să-i despartă pe unul de celălalt. Deci a făcut între danşii pricină ca aceasta: fratele cel mai mic a aprins lumanarea şi a pus-o la locul ei. Iar diavolul, făcand pacoste, a doborât lumanarea şi a stinso. Fratele cel mare, scârbindu-se de aceasta, l-a lovit cu manie pe fratele său peste obraz, iar el cu smerenie i s-a inchinat lui pană la pământ, zicând: „Iartă-mă, frate, că te-am scârbit, ci aşteaptă puţin până o voi aprinde iar”. Dar puterea lui Dumnezeu l-a muncit pe acel diavol până ce s-a făcut ziuă. Dacă s-a făcut ziuă, diavolul a mers în capiştea idolească şi se jeluia mai marelui său, spunândui toată întâmplarea şi ce a făcut acelor călugări şi cum s-a smerit călugărul cel mic celui mai mare. Pentru această smerenie l-a muncit pe el puterea lui Dumnezeu pană la ziuă.

Acestea diavolul spunându-le şi jeluindu-se stăpânului său în capiştea idolească, iar templierul întamplându-se ân acel ceas acolo şi auzind cum se jeluia acel drac, se mira de neputinţa lor şi, umilindu-se în inimă, a mers la o mănăstire şi s-a făcut călugăr iscusit şi smerit. El spunea fraţilor: „Smerenia risipeşte puterea vrăjmaşului, căci eu am auzit dracii grăind şi vorbind între dânşii cum că «de vom face oarecare tulburare şi galceavă între călugări şi se va întoarce unul dintr-inşii şi smerindu-se se va închina fratelui său, atunci acela toată puterea noastră o risipeşte»”. Aceasta auzind noi, fraţilor, să ne silim să câştigăm smerenia, care risipeşte puterea diavolului. Şi aşa Dumnezeul păcii va fi cu noi şi ne va feri de toate laţurile vrăjmaşului. A Căruia este slava in vecii vecilor. Amin.

Danion Vasile, Patericul Mirenilor


postare preluata de aici

duminică, 17 februarie 2013

Despre petrecerea femeii în casă




Nimic, nimic nu este mai tare decât femeia evlavioasă şi înţeleaptă, spre a potoli şi a modela sufletul barbatului prin cele care ea vrea. Căci nu-i rabdă [bărbatul] aşa nici pe prieteni, nici pe dascăli, nici pe stăpânitori, cum [o îngăduie] pe îndemnatoarea şi sfătuitoarea care locuieşte împreună cu el.

Căci îndemnul ei are şi oarecare plăcere, din pricină că el o iubeşte foarte pe împreună sfătuitoarea sa. Şi vă pot spune de mulţi bărbaţi aspri şi neîncovoiaţi, care au fost domoliţi astfel. Căci aceasta este şi părtaşă a mesei şi a patului, şi a facerii de copii, şi a vorbelor, şi a lucrurilor de taină, şi a intrărilor, şi a ieşirilor, şi a multor altor lucruri, fiind legată întru toate de el şi atât de lipită de el, precum capul este legat în chip firesc de trup. Şi, dacă este înţeleaptă şi grijulie, peste toate va călca şi le va birui, pentru grija faţă de soţul ei.



De aceea o îndemn să facă lucrul acesta şi să-l sfătuiască cele de trebuinţă [pe bărbat]. Căci, după cum spre virtute, aşa şi spre răutate, are multă putere [să-l îndemne]. Aceasta [femeia] l-a pierdut pe Avesalom, aceasta pe Amon, aceasta era [să-l piardă] şi pe Iov. Aceasta l-a scăpat pe Nabal de ucidere, aceasta a salvat întregul neam. Căci şi Debora şi ludita au arătat isprăvi vrednice de bărbaţii conducători de oşti. Şi mii de alte femei.

De aceea şi Pavel zice: „Ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul?” (I Corinteni 7,l6). Şi în acele vremuri vedem pe Persida şi Mariam, şi Priscilla că se ating de luptele apostoleşti. Pe care este de neapărată trebuinţă şi voi să le urmaţi cu sârguinţă, şi nu numai cu vorbele, ci şi cu faptele să vă domoliţi soţul.

- Şi cum să-l educăm prin fapte?

- Când el nu te vede nicidecum fiind rea, nici doritoare de lucruri scumpe şi iubitoare de împodobire, nici cerând lucruri de prisos, ci îndestulându-te cu cele ce ai. Căci atunci, atunci te va îngădui când îl sfătuieşti. Iar dacă filosofezi cu vorbele, iar cu faptele faci cele contrare, va dispreţui multa ta flecăreală. Dar când împreună cu vorbele îi dai învăţătură şi cu faptele, atunci te va primi şi va fi mai mult convins. De pildă, când nu cauţi aur, nici mărgăritare, nici haine scumpe, ci, în locul acestora, cuviinţa, întreaga înţelepciune, cugetul cel bun; când aduci de la tine acestea şi ceri de la el [tot] acestea.

Căci, dacă e nevoie să faci ceva spre plăcerea bărbatului, atunci sufletul trebuie [să-l înfrumuseţezi], iar nu trupul să îl împodobeşti şi să-l strici. Căci nu o va face aurul atârnat de ea aşa de iubită şi dorită aceluia, cât întreaga întelepciune şi cugetul bun faţă de soţul ei. Acestea mai mult îl cuceresc pe bărbat. Căci acea podoabă [a trupului] îi este şi povară în plus, şi strâmtorare a banilor, şi îi dă şi multă grijă şi cheltuială. Pe când cele spuse îl vor pironi pe bărbat de femeie.

Căci cugetul bun şi prietenia şi dorul nu dau nici griji, nu fac nici cheltuială, ci cu totul dimpotrivă. Căci şi acea împodobire ajunge la saturaţie în urma obişnuinţeil2, pe când cea a sufletului înfloreşte în fiecare zi şi aprinde mai tare flacăra. Încât, dacă vrea să placă bărbatului, să-şi împodobească sufletul cu întreaga înţelepciune, cu evlavia, cu cârmuirea casei.

Avem de a face cu o societate în care bărbaţii erau cei care se ocupau cu afacerii publice, iar femeile cu treburile gospodăriei. Femeia este centrul de greutate al unui cămin. De pacea ei lăuntrică atârnă mersul bun al familiei. Ea trebuie să fie ca o sugativă care absoarbe neregulile celorlalţi, pentru ca apoi să le topească în adâncul rugăciunii şi dragostea sa jertfelnică. Astăzi, de cele mai multe ori, femeia este incisivă, prea cutezătoare, şi asta se vede în starea generală a familiilor. Soţia, ca şi soţul, aleargă după bine şi confort. Amândoi sunt ca două pietre, şi când se ciocnesc ies scântei.

Filosofia este modul creştin de vieţuire. „Cealaltă filosofie” desemnează celelalte îndeletniciri virtuoase ale unui creştin adevărat: post, trezvie, milostenie, blândeţe etc. Femeia casnică a zilelor noastre este educată să ia aminte la telenovele, ştiri, reviste, discuţii la „o cară şi o ţigară”, bârfe, coafor, modă etc. Duhul familiei creştine ar trebui să fie înlăuntru ca al unei chilii pustniceşti. Acest lucru ar putea speria pe mulţi, dar cine a intrat vreodată în chilia unui pustnic a simţit pacea adâncă de acolo, intimitatea, căldura chiliei. Acea pace covârşeşte sărăcia din jur, încât omul nu mai este deranjat de simplitatea locuinţei. Acea pace şi căldură – rod al unei vieţi de adâncă smerenie şi rugăciune – trebuie să locuiască în toate familiile. Mănăstirea Sludion, pe vremea Sf. Teodor, avea l000 de călugări şi era pace şi linişte şi trăire evanghelică. Dacă l000 de oameni puteau vieţui în pace, oare este greu să facă acest lucru 4-5 persoane? Aşa trăiau şi creştinii din Ierusalim pe vremea apostolilor: cu femei, copii etc., şi erau câteva mii.

Aşadar, dacă vrem să plăcem bărbaţilor, să-i ţinem într-o stare de plăcere. Şi îi ţinem într-o stare de plăcere, dacă îndepărtăm împodobirea şi înfrumuseţările. Căci toate acestea par că au o oarecare desfătare în vremea nunţii, dar mai pe urmă, cu vremea, se veştejesc. Căci dacă de cerul care este aşa de frumos şi de soarele care este aşa de strălucitor – decât care nici un trup nu este aşa [de frumos] – nu ne minunăm la fel, din pricina obişnuinţei [cu ele], cum ne vom minuna de un trup înfrumuseţat?

Acestea le spun pentru că vreau ca voi să vă împodobiţi cu podoaba cea sănătoasă pe care a poruncit-o Pavel: „Nu cu aur sau mărgăritare sau cu haine scumpe, ci cu ceea ce se cuvine femeilor care au făgăduit să vieţuiască în cinstire de Dumnezeu, prin fapte bune” (I Timotei 2, 9-l0).

Sfantul Ioan Gura de Aur


postare preluata de aici

joi, 14 februarie 2013

Căsătorie şi cruce


Viaţa nu este benchetuială, aşa cum cred unii care ajung la nuntă şi apoi cad din cer pe pământ. Nunta este o mare întinsă care nu ştii ce-ţi scoate în cale. Te căsătoreşti cu persoana ce-ai ales-o cu frică şi cutremur, cu multă luare-aminte şi după un an, doi ani, cinci ani îţi dai seama că şi-a bătut joc de tine. Este o concepţie greşită să credem că nunta este calea în care trebuie să căutăm fericirea noastră, refuzul Crucii.


Bucurie în căsătorie este atunci când bărbatul şi femeia pun împreună umărul şi înaintează spre urcuşurile vieţii. „Nu aţi suferit? Nu aţi iubit”, spune un poet. Numai cel ce suferă poate iubi cu adevărat. De aceea suferinţa constituie element de bază în căsătorie. „Nunta – spune un filosof şi poet antic – este o lume înfrumuseţată de nădejde şi călită de necazuri”. După cum în foc se căleşte oţelul, tot aşa şi omul se oţeleşte în căsătorie, în focul greutăţilor vieţii. Când priveşti nunta din afară, toate îţi par miere şi lapte, toate îţi surâd. Când te apropii însă, ai să vezi câte clipe grele ascunde.


„Nu este bine să fie omul singur”, zice Dumnezeu. De aceea i-a pus alături un tovarăş, un ajutor pentru toate împrejurările vieţii, mai cu seamă pentru luptele credinţei, căci pentru a-ţi putea ţine credinţa, trebuie să suferi mult. Dumnezeu trimite Harul Său tuturor, însă numai atunci când suntem noi dispuşi să răbdăm şi să suferim. Unii îndată ce dau de greu, dau bir cu fugiţii. Uită şi de Dumnezeu şi de Biserică. Dar credinţa, Dumnezeu, Biserica nu sunt cămaşă pe care o lepădăm îndată ce ne-au cuprins sudorile.

Prin urmare, nunta este o călătorie întretăiată de necazuri şi bucurii. Când necazurile îţi par grele, adu-ţi aminte că Dumnezeu este cu tine. El va ridica crucea ta. El te va încununa.



Arhimandritul Emilian Simonopetritul

articol  preluat de aici