Nu vreau succesul in cariera! Vreau mantuirea sufletelor!
Se afișează postările cu eticheta Schimbari in viata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Schimbari in viata. Afișați toate postările

joi, 28 iulie 2016

Un nou început

Scriam la un moment dat despre noi începuturi care urmam să le trăiesc anul acesta. Dar nimic nu avea să mă pregătească pentru un astfel de început...să trăiesc fără tata. TOTUL s-a schimbat. Absolut totul! Toate planurile și speranțele s-au năruit într-o secundă. Am fost întrebată zilele trecute de nenumărate ori ce vom face (eu cu Bogdan). Răspunsul a fost același de fiecare dată...NU STIU! 
În ultimii cel puțin patru ani ne-am luptat (uneori și cu morile de vânt) și ne-am sacrificat pe noi și copiii în diverse moduri ca în acest an să reușim să ne împlinim visele. Mai multe... Și am ajuns în momentul de față, când totul s-a schimbat într-o clipă, în care nu știm ce vom face. E foarte complicată situația și greu de explicat. Dar, pe lângă durerea pierderii suferite, mai sunt multe multe regrete și reproșuri personale, ale mele, mama...scumpa de mama...care urmează dimineață să fie operată a cincea oară...la a treia recidivă...care are sufletul frânt în multe multe părticele, plus un trup care n-o mai susține...
În mintea mea sunt milioane de gânduri în secunda asta...
Noi trebuia să ne bucurăm în perioada aceasta...să ne mutăm la casa noastră... să ne bucurăm de rezultatul atâtor ani de muncă și sacrificiu ai lui Bogdan...să înceapă o perioadă frumoasă din viața lui, a noastră...eu să încep din nou serviciul, într-un loc total diferit și nou...copiii să meargă la o altă grădiniță...Filip la creșă...
Dar noi suntem în punctul în care habar nu avem dacă se va mai împlini ceva din ceea ce am sperat, în punctul în care sperăm că mama va trece cu bine peste operația de dimineață și că riscurile explicate de medici să rămână la faza de riscuri și nu situații, în punctul în care noi organizăm un parastas de ziua lui Luca, un copil care nu înțelege de ce ”moșu” stă așa de mult la Dumnezeu...și multe altele...
Nu știu...acesta e răspunsul pe care îl dau la întrebările despre ce va fi cu viața noastră...nu știu!
Mie personal mi-au rămas doar rugăciunile către Dumnezeu...Și mă las în mâinile Lui...
Eu nu mai pot...

duminică, 16 ianuarie 2011

Matei-Ioan

...asa se numeste bebele meu.
Da! Am nascut un baietel pe data de 7 ianuarie 2011. Initial am vrut sa-i punem numele Matei dar fiind nascut intr-o zi asa de importanta, si anume in ziua Sfantului Ioan Botezatorul, am decis ca numele lui va fi Matei - Ioan.
Travaliul a fost scurt si usor (privind acum in urma... :D). De la ora 3 noaptea m-au luat ceva dureri foarte slabe si usor suportabile, dimineata la 8 am ajuns la maternitate, unde mi s-a spus ca sunt dilatata 3 cm si ca voi naste pana cel tarziu ora 13:00 in acea zi. Apoi mi s-a rupt apa iar aproximativ intr-o ora eram dilatata 5 cm si am inceput sa am dureri mai mari...de nastere. Asta era in jurul orei 9:30. La ora 11:00 m-au pus pe masa de nastere si intr-o jumatate de ora eram deja nascuta. Baietelul meu s-a nascut sanatos, a primit nota 9/10, avea 3,600 kg si 56 cm.
Mamele vor intelege perfect ceea ce voi scrie acum ...
In momentul in care mi-am luat prima data copilul in brate am fost cea mai fericita...asa ceva nu se simte decat in momentul in care il simti la piept, cand ii vezi fatuca nevinovata si manutele care te cauta pentru a se linisti. Cand l-am primit pe piep pentru a-mi auzi inima s-a oprit din plans si s-a cuibarit parca in bratele mele...acolo era in siguranta. A fost cel mai inaltator moment pe care l-am simtit vreodata.
Recuperarea dupa nastere a fost si este mai dificila, mai ales pentru ca stau cam prost cu psihicul...dar ma ajuta Doamne Doamne sa trec si peste asta.
Fizic sunt acum mai bine si ma recuperez pe zi ce trece.

Slava Domnului pentru toate!

miercuri, 5 ianuarie 2011

A inceput numaratoarea inversa

Da! A inceput numaratoarea inversa pentru venirea bebelului meu. Data probabila a nasterii este 15 ianuarie 2011, deci, mai sunt...10 zile!
Desi e foarte probabil sa vina mai repede, eu voi incepe de acum sa numar descrescator zilele pana imi voi tine in brate darul ce mi l-a dat Dumnezeu...copilul meu, al nostru.
Doamne ajuta-ne!

Si o poza cu bebele din burtica facuta in saptamana 26.


luni, 13 decembrie 2010

Sarcina...ultima suta de metri

Afara ninge linistit...iar eu stau in casa de 3 zile. Ma chinuie o tuse care parca de-abia azi da semne ca m-ar parasi...sper sa nu ma insel! Dar in ciuda acestui fapt, azi ma simt foarte bine, drept urmare am trebaluit prin casa de cand m-am trezit. Am spalat deja 3 ture de haine cu masina, am facut "micul dejun" pentru cand se va trezi Bogdan (care a fost in tura de noapte si doarme acum), am pregatit ingredientele pentru cartofi frantuzesti, care vor fi pranzul de azi, si am facut nitel curat. Sunt destul de multumita de ce am reusit sa fac pana acum, mai ales ca in ultima vreme nu prea am chef de nimic...si am inteles ca e normal pentru o femeie insarcinata in luna a noua.
In general nu am avut probleme in timpul sarcinii...fara greturi, varsaturi sau pofte... Au fost unele greturi la inceputul sarcinii, dar neinsemnate in comparatie cu ceea ce vezusem sau auzisem de la alte femei insarcinate.
Acum, insa, parca dau semne de femeie gravida. Saptamana trecuta am facut cateva drumuri in oras si ma intrebam de ce se grabesc toti oamenii pe care ii vedeam...dar defapt mi-am dat seama ca eu eram cea care merge prea incet in comparatie cu ei...parca mergeam "in reluare" cum se zice. Am ramas uimita de incetinimea mea...
Durerile de oase, in special cele ale bazinului, sunt parca mai intense acum, amortesc foarte repede, mi s-au umflat mainile dar mai ales picioarele...nu mi le mai recunosc...am tot mai multe vergeturi pe burtica, in ciuda lotiunilor si a cremei cu unt de shea cu care ma dau zilnic, dorm foarte putin si ... culmea ... nu am pofta de mancare!!! Ma chinui cand vreau sa mananc ceva...stau si cate o ora pana reusesc sa mananc o portie de orice fel de mancare... Uneori nu mananc NIMIC pana la 12 la amiz...si imi spun ca poate asa vrea Dumnezeu...sa tin post pana la acea ora, daca in rest nu prea respect perioada in care ne aflam...Mai incerc eu miercurea si vinerea (macar atat!) dar nu reusesc mereu. Si...imi spun: "Stie Doamne Doamne!"
Dar! In ciuda faptului ca nu prea mananc, analizele imi ies foarte bine! Si asta ma bucura! Am pus pana in prezent 21 kg, iar copilul este dezvoltat peste grafic, cu aproximativ 10 zile. Si asta ma bucura nespus! In plus, am inceput sa am laptic, care la inceput a fost colostru. Deci eu zic ca totusi e bine!
Acum tot ce imi mai ramane este sa ma rog Domnului si Maicutei Lui sa ma ajute sa duc sarcina pana la sfarsit cu bine si sa am o nastere usoara si un copil sanatos! Ca un sot mai mult decat EXTRAORDINAR mi-a dat! Slava Lui!

Am facut acum o pauza de la treburi si privesc din nou pe fereastra...afara ninge linistit, iar eu ascult Radio Always Christmas. E cald si bine...vine Craciunul!

Si pentru cei care ma urmaresc, o colinda specifica acestui moment.

miercuri, 3 februarie 2010

Un alt stil de viata


M-am hotarat...vreau sa imi schimb modul de viata!
Cum? In ce sens?
Imi doresc sa fiu mai feminina decat sunt si sa fiu mult mai atenta la modul in care ma comport si ma exprim, vreau sa mananc, alaturi de familia mea, alimente sanatoase, si sa le elimin pe cele care nu corespund unui "stil de viata sanatos", sa mananc cat mai multe legume si fructe naturale, romanesti, fara aditivi, sa folosesc cosmetice si medicamente naturale, sa fac mai multa miscare, sa ma bucur de fiecare moment dat de Dumnezeu pe acest pamant, sa zambesc mai mult, sa fiu mai optimista, sa fiu mai putin sensibila (aici stau tare prost!!!), si lista ar putea continua.
Ce fac in acest sens?
Incerc sa fiu mai atenta la modul in care imi aleg imbracamintea si incaltamintea, sa nu mai cumpar alimente care arata si miros bine, ci sa citesc mai intai ce contin, sa cumpar alimente proaspete si nu congelate si sa le consum repede, ca sa nu fie nevoie sa le depozitez mult timp (asta insemnand sa fac cumparaturi mai des), sa merg mai des pe la piata si sa cumpar de la tarani fructe si legume, sa merg mai mult pe jos si sa nu mai iau troleul ca sa merg o statie sau doua, sa imi cumpar si sa folosesc produse cat mai naturale (gen Life Care) si sa citesc mai mult.
Cativa pasi spre o astfel de viata i-am facut (am scos TV din camera, m-am inscris ca reprezentant Life Care, am inceput sa caut prin biblioteca carti pe care sa le citesc, cumpar reviste - fie ele si cu retete), dar mai am multi pasi de parcurs!!!
Dar...AM SA REUSESC!