În fiecare zi este ceva care mă surprinde, mă îndeamnă să nu uit „acel” moment. Cel mai adesea copiii îmi oferă astfel de momente. Și sunt de neprețuit...
***
Matei: Mami, ce este aceasta?
Eu: O cutie cu silicon pentru mașini.
Matei: Și avem voie să ne jucăm cu ea?
Eu: Nu! Este numai pentru oameni mari. Și se folosește numai cu mănuși pe mâini. Că altfel ne îmbolnăvim.
Matei: Și dacă ne îmbolnăvim, murim?
Eu: Nu! Doar că ne îmbolnăvim grav. Și va trebui să mergem la doctor.
Luca: Nu-i nimic! Că Iisusul nostru ne vindecă!!!
***
Azi e ziua de naștere a tatei. Împlinește 64 de ani. Și stau gândindu-mă că îmi doresc să-l mai serbăm încă mulți ani de acum înainte...
***
Între timp, vremea a fost de partea noastră și am scos bicicletele, le-am curățat și le-am pus în funcție. Copiii sunt în extaz. Chiar dacă a fost nevoie să învețe iar să meargă cu ele. Au cam uitat de astă toamnă. ;)
Și hintele și-au reluat locul în curte. Filip ar și dormi acolo... Iar eu am ajutor la legănat: Luca.
Curtea a început să prindă culoare...lalele roșii, zambile roz și panseluțe mov și galbene. O încântare!
***
Mă bucur că am reușit să termin caciula Iasminei și că îi place!
***
Pentru masa de Paști am pregătit tăițeii. Cu o găină de curte supa va fi gustoasă.
Bucurii!