Nu vreau succesul in cariera! Vreau mantuirea sufletelor!

vineri, 25 noiembrie 2016

Ziua Recunoștinței


Niciodată nu mi-au plăcut sărbătorile împrumutate, gen Valentine s Day, Halloween ș.a. Dar despre Ziua Recunoștinței pot spune că îmi place. La noi nu se sărbătorește (încă), dar poate pentru că este defapt o mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru roadele pământului și nu numai. Oricum, nu vreau să intru în polemici pe acest subiect.
Revenind la faptul că îmi place această sărbătoare, și luând în considerare că ieri în SUA s-a sărbătorit Thanksgiving, anul acesta m-am gândit pentru ce sunt recunoscătoare. Așadar, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru:
- familia minunată pe care am reușit s-o clădesc împreună cu Bogdan;
- că suntem sănătoși;
- căsuța în care locuim, chiar dacă nu e a noastră;
- căldura din casă, focul cu lemne din șemineu;
- cămara plină de bunătăți;
- puterea primită ca să putem depăși greutățile care ne apar în cale;
- fericirea din ochii copiilor atunci când primesc un dar, oricât de mic ar fi.

Restul sunt aproape neimportante...

.............................................................

Ieri am văzut împreună cu copiii un documentar cu familii din Africa. După ce le-am explicat copiilor că cei de acolo sunt săraci, nu au case, ci colibe, nu au haine, ci niște cârpe cu care se învelesc, nu au apă și mâncare la discreție, mi-au spus că ei sunt cei mai fericiți copiii. Pentru că au tot ce nu au acei copii; casă, haine. mâncare, fructe, dulciuri, jucării, grădiniță și...ursuleți cu care să doarmă noaptea...
Iar eu sunt cea mai fericită mămică cu asemenea copii.

miercuri, 23 noiembrie 2016

Yarn Along



Această idee de a posta în fiecare miercuri ce citim și ce croșetăm/tricotăm a avut-o Ginny.



Într-un final am terminat fularul început acum o bună bucată de timp. Și continui să croșetez la o bonetă pentru mine, care merge foarte greu. Firul e unul destul de subțire și se încâlcește foarte ușor și repede. Dar sper să o termin până se termină iarna... :))
Voi ce mai lucrați? Spor să aveți!

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Cum aş putea termina?

De câteva zile mă supără o durere puternică de cap. Azi mă simt mai bine. După ce am terminat treaba rămasă restantă, am luat croşeta şi m-am apucat de lucru. După exact trei ochiuri şi jumătate m-am trezit cu un copil pe cap. La propriu. Era Filip. Râdea copios de fapta lui şi mă trăgea puternic de păr. Am lăsat croşeta, pe Filip jos de pe capul meu şi îi dau apă lui Luca, care țipă că îi este sete. Iau croşeta iar. Ajung la sfârşitul rândului. Filip cere "bamamă". Las lucrul şi-i dau. Vor si ceilalți. Continui să croşetez. La un moment dat aud un țipăt. Filip cade de pe scaun şi urlă ca din gură de şarpe. Cum îl iau în brațe se linişteşte şi începe să mă tragă de păr iar. Cu mâinele pline de banană. Îl şterg şi curăț covorul de banane. În secunda următoare îl văd pe Filip cum trage de firul cu care lucram. A stricat deja tot ce am lucrat azi...poate chiar mai mult. Renunț. Poate voi croşeta mai târziu.
Aşadar...cum să-mi termin proiectele?

Vocabular de Filip la doi ani

  Dacă până la doi ani Filip de-abia dacă zicea câteva cuvinte (mama, tata, apa, papa, tupa şi încă câteva), de cum a trecut pragul de doi ani a început să vorbească tot mai mult, ca acum să repete după noi tot ce spunem. Iată câteva exemple de cuvinte pe care le spunea până să inceapă să ne imite total:

Păcauă - portocală
Bamamă - banană                  
Cane - carne                          
Baia, ulterior muni apoi buni - bunica
Tene - desene animate
Bichi - Mickey Mouse
Sete - şosete
Iaca - geaca
Puine - pâine
Uaua - Laura
Başina - maşina
Dai io!!! - Dă-mi mie!!!

Voi ce cuvinte haioase va amintiți spuse de cei mici?

duminică, 6 noiembrie 2016

Început de noiembrie

Sunt multe lucruri despre care aș vrea să scriu...e un talmeș-balmeș în mintea mea.
Începutul acesta de noiembrie m-a prins pe grabă continuă. Am multe planuri pentru luna aceasta. Cu proiecte noi de croșetat, cu pregătiri pentru începutul postului (meniuri, ornamente, activități pentru copii, cadouri hand-made...), cu tratamentul mamei...sper să rezolvăm ceea ce ne-am propus cu ea și să fie iar bine...
Sperăm ca luna aceasta Bogdan să înceapă serviciul în noul loc de muncă. Nu ne va fi ușor pentru început, dar pe parcurs sper să revină toate la locul lor.
Mai întâi de toate, mi-am luat mașină de spălat vase. Fără să mai întreb, fără să mai cer păreri, fără să-mi mai pese de concepțiile învechite și de scepticisme, pe grabă, am cumpărat-o! E a mea! Acum am alte probleme...nu am unde s-o pun...adică aș avea dar nu „am voie”. Prejudecățile astea! Până la urmă o duc eu la capăt! Rezolv eu... Pur și simplu m-am săturat de orele petrecute zilnic la chiuvetă, spălând vase, cu copiii lângă mine, ajutându-mă să le șterg și să le pun la locul lor. Timpul ăla l-aș putea petrece jucându-mă „Păcălici” cu Luca sau de-a eroii cu Matei sau pur și simplu să răsfoiesc cărți pentru începători cu Filip. Ca să nu mai zic de timp liber pentru mine. 
Fără doar și poate, de azi am mașină de spălat vase!!!

Săptămâna trecută au fost zilele de naștere a lui Bogdan și Filip. Mi-aș fi dorit să fie un cadru mai festiv, dar nu s-a prea putut. Oricum, toată lumea a fost mulțumită.
Filip este mult mai vorbăreț în ultima vreme. A început să spună mult mult mai multe cuvinte. Se pare că pragul de doi ani i-a fost benefic din punctul ăsta de vedere.

Încet încet vine iarna. Nopțile trecute a înghețat de-a binelea. Mă bucur însă că, înainte de a îngheța, am reușit să fac câteva poze cu trandafirii din curte.



și cu ultimele frunze colorate din părul din curte. Acum e gol. S-au scuturat toate frunzele.


Bucurii în suflete să aveți!

miercuri, 2 noiembrie 2016

Yarn Along





Această idee de a posta în fiecare miercuri ce citim și ce croșetăm/tricotăm a avut-o Ginny.



Am terminat căciula pentru Filip, iar el (dar și frații lui) e foarte încântat de ea. Îmi propusesem să încep niște șosete, dar mi-am dat seama că nu am nici un fular negru...așa că mi-am luat fir și m-am pus pe treabă. Ar trebui să meargă repede dar ziua nu prea reușesc să croșetez, iar noaptea nu văd. Dar perseverez!
Totodată mi-am dat seama că nu am nici căciulă... Azi mi-am luat fir (mohair) cu care intenționez să-mi croșetez o bască. Aici chiar că va merge încet. Firul e subțirel.
De citit îmi doresc foarte mult să reușesc să termin o carte...dar nu s-a mai întâmplat asta de multa vreme. Ce mai apuc uneori să mai citesc sunt rugăciuni și câteva rânduri din Biblie. Să-mi fie rușine! Știu!
...........................

Sper ca în zilele care urmează să reușesc să scriu câte ceva despre săptămâna trecută...a fost ziua de naștere a lui Bogdan apoi a lui Filip. Plus despre progresele mezinului și vocabularul lui.

Spor în toate să aveți!