Aceeasi poveste, personaje diferite

Sambata a nascut fina un baietel sanatos de 3,300 kg si 54 cm. O minune de copil. Ieri am fost sa-i vad...iar in salon cu ei, o alta mamica, de fetita de data asta, care traia aceeasi poveste ca si mine...copilul nu vroia sa ia sanul ca sa pape...
Si plangea micuta de foame incat iti venea sa urli...si mamica ei in rand cu ea...
Iar "stimabilele" doamne asistente nu vroiau sa-i dea lapte praf..."Sa-i dai sa suga de la san!"
Dar ce sa-i dai daca copilul nu vrea (la mine nu putea) sa ia sanul?! Si am plans impreuna cu ea...am retrait parca acele momente...groaznic!!! Sa vrei sa dai copilului tau sa manance si sa nu poti...iar asistentele sa nu vrea sa te ajute... Ba mai mult, spuneau: " Plange ca are colici!" Mie imi spuneau la fel...dar se vedea clar, si de catre o persoana care nu a avut copii, ca bebelului ii era foame...cauta lapticul cu gurita...si plangea de foame...
Sper ca azi au externat-o pe biata mamica...era terminata psihic...stiu cum e!
Si stau si ma gandesc...asta este o metoda buna?! Pe langa ca unele mamici trec dupa nastere prin acea depresie urata (prin care am trecut si eu), asta le mai lipseste...asemenea atitudine din partea celor care ar trebui sa te ajute...
PACAT!!!