Nu vreau succesul in cariera! Vreau mantuirea sufletelor!

duminică, 16 noiembrie 2014

1 an

...a trecut un an de cand viata ce o purtam in pantece s-a dus. Era o zi rece de toamna tarzie...15 noiembrie 2013...prima zi din postul Craciunului. sentimentul pe care l-am simtit atunci nu il pot acum descrie...poate alta data. Unii spuneau ca n-a fost nimic acolo...dar a fost...o spun si medicii si analizele si am simtit si eu. Dar s-a dus...asa a fost voia Domnului. Ii pusesem si nume in mintea mea de mama a unui ingeras pierdut...Mina. Ma gandeam ca e potrivit indiferent daca era fata sau baiat. 
Dar "Dumnezeu binecuvinteaza!" Si acum ne bucuram de Filip, care a venit sa ne mangaie sufletele. Si-i multumim lui Dumnezeu pentru asta.
Oricum, in inima mea au loc toti cei patru copii ai mei...cei trei de langa noi si ingerasul pierdut inainte de a se naste.

5 comentarii:

Loredana spunea...

Dumnezeu sa va aduca alinare prin Filip si fratiorii.
stiu prin ce treci. Nici eu nu ma feresc sa spun ca am trei fete, doua langa noi si una sus. Avem o ingerica plecata mult prea devreme, inainte de o cunoaste. Domnul sa-i primeasca in bratele lui iubitoare!

Elena Valentina S. spunea...

Te imbratisez, draga mea.. strans-strans... te inteleg prin ce treci, si eu am trecut prin durerea pierderii unei sarcini... alinarea noastra sunt copiii de langa noi si speranta revederii acolo sus! pupici! :*

Anca spunea...

Mamici de ingeri...asta suntem!

Luiza spunea...

Dumnezeu sa te intareasca sa treci peste pierderea suferita.
Nu am trecut prin asa ceva dar imi imaginez ca e cumplit.
Poate te alina gandul ca bebelusul tau va ajunge fara indoiala la Dumnezeu.
Te imbratisez.

Anca spunea...

Multumesc pentru gandul bun! Nici sa nu mai treaca nimeni prin asemenea pierderi.