Zilele trecute au fost ploioase și reci. Dar azi vremea s-a mai încălzit și n-a mai plouat, încât am putut sta cu copiii afară. Acum ( ora 1 a.m.) afară e o liniște care îmi dă o stare de bine ieșită din comun. Sunt 10 grade și adie un vânticel plăcut de primăvară. Mi-aș dori să pot dormi afară. Păcat că nu pot înregistra păsările care cântă atât de frumos în pomii din grădină, și oițele care se aud de pe dealul de lângă sat. Cerul e atât de senin, încât milioanele de stele îmi par că sunt lângă mine. Totul e de vis, e minunat! Și toate mă duc cu gândul la Acatistul de mulțumire, Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Sâmbătă după-masă am fost cu toții la Alba-Iulia. Și, printre altele, am ajuns și la Schitul Sfântul Lazăr. De acel loc mă leagă un sentiment pe care nu-l pot descrie...dar uneori mă gândesc la el ca și cum m-aș simți acasă.
Aproape totul e în construcție acolo...de la Biserica nouă, la Arhondaric și Trapeză, până la Stăreția cea nouă. Într-un final, totul va deveni Centrul misionar Sfântul Mina.
Dar, în ciuda contrucțiilor în desfășurare, locul nu și-a pierdut din frumusețea pe care am cunoscut-o eu prima dată când am ajuns acolo. Dimpotrivă, parcă locul își înmulțește frumusețea.
Zile frumoase să aveți!
