Nu vreau succesul in cariera! Vreau mantuirea sufletelor!

marți, 6 decembrie 2016

Ce cadouri primesc copiii

De pe vremea când eram mică primeam daruri de la Moș Nicolae și Moș Gerilă/Crăciun. Îmi amintesc perfect (cred că aveam vreo 7-8 ani) cum într-un an mi-a adus Moș Nicolae un joc ce se numea Vengeance a Chicago. Era cu patru bande de mafioți (sub formă de pioni), fiecare cu câte un șef, o roată și zaruri. M-am jucat ani la rând acel joc...încă îl mai am. Într-un alt an am primit un leagăn de lemn pentru păpuși, făcut manual. N-am să-l uit nicicând. L-am dat nepoțicăi. Încă îl mai are.
Ideea e că nu primeam multe daruri și le îngrijeam mai mult.
Observ că de la an la an se cheltuiesc tot mai multe sute și chiar mii de lei pentru jucării pe care copiii le strică repede, sunt aruncate și uitate repede. Și mă întreb...unde se greșește de s-a ajuns în situația asta?
Fiecare părinte vrea pentru copilul său mai mult decât a avut el însuși. Și pe bună dreptate! Numai că trebuie să avem grijă. Copilul trebuie mai întâi învățat să prețuiască fiecare lucru, trebuie să înțeleagă ce este important și ce nu, trebuie să prețuiască puținul și gestul frumos.
Cred că fiecare copil e altfel și trebuie tratat ca atare. Și implicit fiecare situație trebuie privită diferit și luată ca o provocare. Și mai cred că fiecare părinte face greșeli mai mari sau mai mici. Dar fiecare greșeală este o metodă de a ne cunoaște mai bine și a ne îndrepta.
Ca mamă, recunosc că fac greșeli. Iar în ceea ce privesc cadourile de Sfântul Nicolae și de Crăciun, am încercat să nu fie prea multe și pompoase, ci mai mult practice, ceva care să le placă, să le capteze atenția cât mai mult timp, nu să se plictisească de ele după o zi, două, dar mai ales educative. Nu am reușit chiar mereu, am cedat uneori cerințelor stăruitoare, dar încerc să mă aduc pe calea cea bună. :)
Anul trecut băieții mari (Matei și Luca) au primit, pe lângă dulciuri, o autostradă cu mașini și  semne de circulație, luate de la Lidl. Materialele din care sunt făcute pista și mașinile sunt lemn masiv și plastic foarte rezistent. Copiii se joacă cu ele de un an și încă sunt toate întregi și funcționale.


Anul acesta vor primi, din aceeași gamă, un trenuleț cu baterii și extensia cu șine, tot de la Lidl. Sper să le placă...
De obicei le luăm copiilor jocuri și jucării care să-i țină ocupați o perioadă cât mai lungă, să fie educative sau pur și simplu distractive. O mai dăm în bară și noi uneori... 
Ceva de care se pare că băieții mei se plictisesc greu este plastelina. De vreo lună au primit o plastelină de calitate, care nu se întărește ușor și se modelează foarte ușor cu ea. Atunci mi-au pregătit o masă copioasă, făcută din plastelină. :))



 (masa făcută de Matei)
(masa model făcută de tati)

Pe lângă acuarele, băieții mai preferă și jocurile gen Nu te supăra frate, Sus-Jos, Labirint, Tangram. Luca e mare fan Puzzle (rezolvă singur puzzle de 240 piese), cărțile de colorat nu lipsesc niciodată de pe măsuța lor, iar dacă i-aș lăsa să decupeze cât și-ar dori ei, cred că ar fi în stare să decupeze și icoanele de pe pereți. :D 
În plus, au foarte multe cărți, de la cele cartonate, pentru începători, până la diverse enciclopedii sau colecții, cărți de povești și cărți cu activități. Ce regret eu este însă că nu reușesc să le citesc cât mi-aș dori eu. Dar ei au acces la toate cărțile și se uită prin ele, intuiesc poveștile, inventează altele sau întreabă unde nu înțeleg.

Copiii voștri ce jocuri/jucării preferă?

vineri, 25 noiembrie 2016

Ziua Recunoștinței


Niciodată nu mi-au plăcut sărbătorile împrumutate, gen Valentine s Day, Halloween ș.a. Dar despre Ziua Recunoștinței pot spune că îmi place. La noi nu se sărbătorește (încă), dar poate pentru că este defapt o mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru roadele pământului și nu numai. Oricum, nu vreau să intru în polemici pe acest subiect.
Revenind la faptul că îmi place această sărbătoare, și luând în considerare că ieri în SUA s-a sărbătorit Thanksgiving, anul acesta m-am gândit pentru ce sunt recunoscătoare. Așadar, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru:
- familia minunată pe care am reușit s-o clădesc împreună cu Bogdan;
- că suntem sănătoși;
- căsuța în care locuim, chiar dacă nu e a noastră;
- căldura din casă, focul cu lemne din șemineu;
- cămara plină de bunătăți;
- puterea primită ca să putem depăși greutățile care ne apar în cale;
- fericirea din ochii copiilor atunci când primesc un dar, oricât de mic ar fi.

Restul sunt aproape neimportante...

.............................................................

Ieri am văzut împreună cu copiii un documentar cu familii din Africa. După ce le-am explicat copiilor că cei de acolo sunt săraci, nu au case, ci colibe, nu au haine, ci niște cârpe cu care se învelesc, nu au apă și mâncare la discreție, mi-au spus că ei sunt cei mai fericiți copiii. Pentru că au tot ce nu au acei copii; casă, haine. mâncare, fructe, dulciuri, jucării, grădiniță și...ursuleți cu care să doarmă noaptea...
Iar eu sunt cea mai fericită mămică cu asemenea copii.