Nu vreau succesul in cariera! Vreau mantuirea sufletelor!

joi, 8 septembrie 2016

O vizită prin istorie

Azi, după ce de dimineață am fost frumos coafată (Matei și Filip s-au îndurat de părul meu și s-au oferit să mă coafeze...vă închipuiți ce freze am avut!!!  :)) ), fără o stare de spirit foarte bună (mama a început de azi tratamentul), spre seară ne-am hotărât (Bine! Bogdan a hotărât!) să mergem în Blaj cu copiii, să ne plimbăm. Așa am ajuns în locuri cu încărcătură istorică. 
Inițial am mers la Crucea lui Iancu. Pentru blăjeni e un punct cheie. Aici își dau întâlnire de la îndrăgostiți până la jucătorii de Pokemon (sau cum s-or numi! Că a devenit o adevărată isterie...).
 (Crucea lui Iancu)


 (Tricolorul nostru drag, fluturând în adierea lină a vântului)
 (Blajul văzut de la Cruce - vedere înspre Alba Iulia)
 (Blajul văzut de la Cruce - vedere înspre Mediaș)

 (Vedere înspre Teiul lui Eminescu)
 (...fascinați de priveliște)
(Iubirea mea infinită)

Apoi am mers spre Câmpia Libertății. Dar la intrare am fost luați prizonieri în părculețul amenajat pentru copii. Am reușit cu greu să evadăm! :P
Câmpia e în plin șantier de reamenajare.

 (Hai să dăm mână cu mână!)
 (Vedere înspre Grădina Botanică)
 (Un om mic printre oameni mari)
 (Monumentul de pe Cămpie)



(Câteva din busturile personalităților prezențe pe Campia Libertății în mai 1848) 

 (Crucea lui Iancu văzută de pe Câmpie)



(Un apus de soare fabulos!)

Într-un final plimbarea s-a dovedit a fi plăcută și benefică sufletului meu!
Așadar, vă invit și pe voi la Blaj!

duminică, 4 septembrie 2016

Jurnalul unei femei simple - 9/2016

Taniusa ne gazduieste jurnalele.
Pentru azi ...
Duminică, 4 Septembrie 2016, ora 22:35

Afară... 
E noapte și liniște. Azi a fost o zi plăcută. De dimineață am fost la biserică, apoi am lenevit mai toată ziua, iar băieții au fost cu bicicletele și s-au jucat Păcălici. Seara am avut un moment foarte plăcut cu Filip. Îmi prindea fața în palme, mă privea atent cu un zâmbet mare cât inima lui plina de fericire, mă pupa, mă strângea strâns în brațe, repetând în continuu „Mama! Mama!” A fost ceva de vis.

Zilele trecute...
Am intrat într-o perioadă mai puțin plăcută...Bogdan a rămas temporat fără slujbă. Nu va fi foarte ușor, dar nădăjduim că va fi bine. Vorba aceea: „Un necaz nu vine niciodată singur!”
Oricum, treabă este foarte multă prin gospodărie și grădină. Așa că n-o să ne plictisim!
Joi am făcut dulceață de piersici din grădina noastră. Anul acesta au fost foarte foarte multe fructe în livada din grădină. Piersicii s-au rupt la propriu din cauza greutății, iar părul din curte arată ca o salcie pletoasă.



Mă gândesc...
Mai bine spus visez, la cum va fi după ce ne vom muta...unde ne vom muta. De ce mai avem nevoie. Oricum, de un pat suprapus pentru băieții mari avem nevoie. Nu mai au loc in același pat și deseori îl găsim noaptea pe Luca adormit pe jos. Se trezește și se pune pe jos...nu mai are loc „de picioarele lui Matei.”

Sunt recunoscătoare...
Pentru sănătate.

În bucătărie ...
Ciorbă de cartofi cu carne, pui la cuptor cu legume, plăcintă cu mere.

În casă...
Dorm toți. Și normal la ora asta! Numai bufnița de mine e trează. :D

Meșteresc...
Vreau să termin vesta pe care am început-o de aproximativ un an, pentru Matei, care cred că-i va fi potrivită lui Luca acum. ;P Apoi vreau să croșetez un fular pentru mine și șosete, multe șosete pentru familie.

Citesc...
Bloguri.

Sper...
Multe! Speranța moare ultima!

Am învățat...
Că eu sunt cea care trebuie să am cea mai mare grijă de mine.

Ascult...
Liniștea nopții. Și ventilatorul laptop-ului.

Un lucru preferat... 

Covorul de frunze cazute toamna din copaci, castanele coapte și focul în șemineu. Dar mai am puțin de așteptat.

Un citat...
Credința fără fapte e moartă.

O poză/mai multe...
Făcute la socrii, undeva pe lângă Cluj




Să aveți zile senine!