Ziua Recunoștinței

Niciodată nu mi-au plăcut sărbătorile împrumutate, gen Valentine s Day, Halloween ș.a. Dar despre Ziua Recunoștinței pot spune că îmi place. La noi nu se sărbătorește (încă), dar poate pentru că este defapt o mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru roadele pământului și nu numai. Oricum, nu vreau să intru în polemici pe acest subiect.

Revenind la faptul că îmi place această sărbătoare, și luând în considerare că ieri în SUA s-a sărbătorit Thanksgiving, anul acesta m-am gândit pentru ce sunt recunoscătoare. Așadar, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru:

- familia minunată pe care am reușit s-o clădesc împreună cu Bogdan;

- că suntem sănătoși;

- căsuța în care locuim, chiar dacă nu e a noastră;

- căldura din casă, focul cu lemne din șemineu;

- cămara plină de bunătăți;

- puterea primită ca să putem depăși greutățile care ne apar în cale;

- fericirea din ochii copiilor atunci când primesc un dar, oricât de mic ar fi.

Restul sunt aproape neimportante...

.............................................................

Ieri am văzut împreună cu copiii un documentar cu familii din Africa. După ce le-am explicat copiilor că cei de acolo sunt săraci, nu au case, ci colibe, nu au haine, ci niște cârpe cu care se învelesc, nu au apă și mâncare la discreție, mi-au spus că ei sunt cei mai fericiți copiii. Pentru că au tot ce nu au acei copii; casă, haine. mâncare, fructe, dulciuri, jucării, grădiniță și...ursuleți cu care să doarmă noaptea...

Iar eu sunt cea mai fericită mămică cu asemenea copii.