Nu vreau succesul in cariera! Vreau mantuirea sufletelor!

sâmbătă, 23 aprilie 2016

De-ale noastre...

În ultima săptămână n-am prea avut timp să scriu pe blog, deși mi-am dorit asta. Așa că mi-am adunat gândurile și voi încerca să le expun aici, într-o ordine oarecare. :D

În ultima vreme am fost foarte preocupată cu cumpărăturile pentru Paști, dar nu numai. În acest an, de Paști, cum oricum trebuia să le cumpăr haine la toți trei băieții, mi-am dorit să-i îmbrac pe toți la fel. Așa că am reușit într-un final să la iau cămăși la fel, papioane roșii (marea mea dorință....să-i vad cu papioane roșii) și pantaloni identici. Ar mai trebui să le iau sandale, la cât e de cald, dar să văd dacă voi reuși. În plus, am luat o cămașă pentru Bogdan, de culoare galben deschis, iar pentru mine un costum, rochiță cu taior, de culoare albastră. Cum corpul meu a suferit multe modificări în ultimul timp, am cam rămas fără haine de gală, și cum anul acesta am câteva evenimente la care voi fi prezentă, aveam nevoie de ceva de genul. Mă bucur că am reușit să găsesc ceva pe gustul meu și al lui Bogdan.
De vreo 3 luni vroiam să îmi schimb cerceii. Și am reușit. Cei pe care i-am avut erau cerceii care i-am primit la Botez, tip bobiță, și...era cam timpul să vreau să-i schimb. Așa că i-am dat, împreună cu încă un inel și o bucată de lănțișor, și mi-am luat alții.

Filip va împlini săptămâna viitoare un an și șase luni și e o încântare în fiecare zi. Mă surprinde și mă fascinează când văd cum trei copii, frați fiind, sunt atât de asemănători, dar atât de diferiți, totodată. Spre deosebire de Matei, dar și de Luca, care a vorbit destul de târziu, comparativ cu Matei, Filip vorbește foarte puțin. Dar mă bucur că înțelege și reacționează când vorbesc cu el. Asta înseamnă că e doar leneș la vorbire. În schimb, e mult mai receptiv și atent. Spre exemplu, el a învățat cel mai repede să coboare și să urce singur scările A fost nevoie să-i arătăm doar o singură dată cum se face și gata! Cu ceilalți doi a fost mai greu...a durat câteva săptămâni până au învățat cum se face.
Și ceva nou...de o săptămână a învățat să mă pupe. E așa dulce!!!

Duminica trecută am fost nevoită să merg să cumpăr scutece, și cum timpul era foarte frumos, am dus copiii în parc. După ce și-au epuizat toată energia, ne-am oprit pe o bancă și am trăit momentul relaxării. Minunat!










La întoarcere, Matei era tare fericit că i-am dus în parc și mi-a spus „Mulțumesc, mami!”. Luca l-a urmat. :) Copii fericiți, părinți fericiți! ;)
Acasă Matei a luat o jucărie de-a lor și mi-a dăruit-o. Iată-o!


Mi-a spus că reprezintă inimile lor, ale copiilor, care mă iubesc tare tare. M-am topit!

Săptămâna aceasta au fost două zile consecutive în care nu am avut apă curentă (s-a lucrat la înlocuirea unor conducte principale). Așa că băieții mei au fost nevoiți să învețe să folosească ligheanul, wc-ul din curte și au experimentat economia la apă. Pentru mine nu a fost ceva ieșit din comun, eu fiind obișnuită fără apă curentă, dar pentru ei a fost ceva nou.
Din această experiență au învățat ceva bun, prețuind acum mai mult existența apei calde care vine la robinet, chiuveta și canalizarea. Sunt încă mici, dar sper să aprecieze acest „lux” și pe viitor.

Săptămâna aceasta a fost „Școala altfel”, în cazul nostru, „Grădinița altfel”. Copiii au făcut tot felul de activități interesante, de la mese festive la încondeiat ouă, dar cea mai interesantă mi s-a părut vizita la biserică. Înainte de toate, în timp ce alți copii au mers la pompieri, spitale, ferme sau diverse fabrici, care i-au fascinat pe drept pe copii, vizita într-o biserică, în afara programului liturgic, în prezența unui preot care le-a explicat copiilor, pe înțelesul lor, iconografia, obiectele de cult și slujbele, mi se pare ca este absolut perfectă. Copiii au putut pune întrebări, au fost întrebați și au putut observa mai bine tot ceea ce înseamnă „biserica” pentru ei. Personal mi-ar fi plăcut să fie și alte biserici, de alte religii, în împrejurimi, ca să poată face o comparație. Dar e bine și așa.



Am descoperit că Matei are înclinații certe către tot ceea ce înseamnă matematică. Toate activitățile pe care le face la grădiniță, legate de matematică, îl captează și îl stimulează. În plus, înțelege foarte repede și ușor orice regulă.
Mai nou am descoperit că este oarecum atras de formele geometrice. A învățat denumirile formelor geometrice cu trei-opt laturi în joacă. Ba chiar îl corectează pe Bogdan, care nu e un expert într-ale geometriei, că „forma geometrică cu patru laturi se numește patrulater, nu pătrat”. Ca urmare, i-am luat Tangram. Nu auzisem de acest joc până în momentul în care l-am văzut pe raftul unui magazin și l-am cumpărat. Ajunși acasă, copiii, dar mai ales Matei, sunt fascinați de el. Până acum se jucau foarte des jocuri cu pioni, gen „Nu te supăra, frate!”sau „Sus-Jos”, dar acum ne ceartă pe noi de ce nu am cumpărat câte un Tangram pentru fiecare. Greșeala noastră!




Pentru mine ultimele două săptămâni s-au caracterizat prin mâncare fără gust și miros. M-a bântuit o viroză urâtă, care mi-a „furat” aceste două simțuri...groaznic! Am slăbit vreo 2 kilograme din cauza faptului că nu puteam mânca. Nimic nu îmi putea stimula gustul sau mirosul. Dar...acum două zile, în timp ce îmi beam cafeaua, am început să-i simt aroma. În sfârșit, după perioade în care ba aveam ba nu aveam gust și miros, acum pot savura din nou gustul cafeluței de dimineață, aroma bomboanelor Bucuria și mirosul primăverii. 
P.S. Sper să nu mă îngraș la loc, acum ca mâncarea are iar gust. :D

Zile senine!

3 comentarii:

anca spunea...

Sanatte draga Anca! Ce fain ca ai cerei noi:) si ca v ati luat hainute noi de Paste:) si eu mi am luat mie niste espadrile " de aur" iar Ilinca are coatumatie noua:). Sper sa fie cald sa ne imbracam in ii:) . Imi place parcul vostru, n am auzit de Tangram am sa l caut in magazine. Inimoare verzi sunt absolut minunate:). Nici la noi ni a curs apa o zi din aceleasi motive :), nu stiam ce se intampla :), e minunat sa ai apa:) . Zile pline de bucurii!

Anca spunea...

Multumesc, Anca scumpa!
Asemenea si voua!

Laura spunea...

Cat e de greu cu trei copii? Ti se pare greu? Eu nu reusesc sa ma adun cu unul.